Spre sfârșitul anilor ’90, am fost invitat de Asociația Militarilor Creștini din Rusia să conduc un seminar la Moscova și să-i învăț cum să studieze Biblia după metoda inductivă. În una din pauze, am aflat de la un ofițer creștin această istorie. Fiind la războiul din Cecenia, a fost luat prizonier și închis într-un șopron, undeva într-un sat. Era scos afară la o mică plimbare doar pentru 15 minute în zi. Stând așezat toată ziua în acel șopron, lua în mână praful care era acolo pe jos. Deodată, a găsit o pagină mică, care era ruptă dintr-o Biblie și pe care scria următoarele cuvinte:
Psalmul 91
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi lovești piciorul de vreo piatră. Vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. „Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă și-i voi arăta mântuirea Mea.”
Chiar dacă era până atunci ateu, acest ofițer a luat pagina cu textul biblic drept un mesaj personal pentru el de la Dumnezeu, în care i se promite că va fi eliberat. Omenește nu era nicio scăpare și nicio nădejde de eliberare, ci își aștepta sentința să fie executat. Nu știa cum să se roage, dar a început să citească zilnic acest psalm, l-a învățat pe dinafară și continuu îl spunea ca și rugăciune. În una din următoarele zile a fost scos pentru cele 15 minute la plimbare. Tocmai în momentul acela s-a întâmplat să treacă pe acolo unul din ofițerii de grad mare din armata cecenă. Acela l-a recunoscut și a zis: “Acesta mi-a fost ofițer pe când îmi făceam serviciul militar în armata sovietică. El a fost unicul ofițer care ne-a tratat cu respect pe noi, cei care eram de altă națiune. Chiar acum să fie eliberat și trimis acasă.” Așa au și făcut subalternii, cum le-a fost poruncit. Odată eliberat, ofițerul rus a căutat să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu și să găsească întreaga carte, din care doar citirea unei pagini i-a dat credință pentru eliberare. A găsit Biblia, a citit-o în întregime, a crezut în Domnul Isus Hristos și a ales să devină adevărat ucenic al Lui. S-a botezat, după porunca Mântuitorului și și-a dedicat deplin viața în slujba Evangheliei. Iată câte mare este puterea Cuvântului lui Dumnezeu, ca să dea credință celui nenorocit și ca să-l elibereze.