Nu uita să te rogi | Editorial Radu Blendarencu

Rugăciunea mai puțină, vine desigur sub diferite forme. Unii nu se roagă niciodată, arătând că rugăciunea nu e altceva decât o formalitate. Unii se roagă doar atunci când sunt în situații disperate, tratând rugăciunea ca pe o soluție în criză. Alții se roagă regulat, dar rugăciunile lor ajung să fie doar fraze repetate, fără gust, impersonale. Mulți prețuim rugăciunea când avem nevoie de ea și o amânăm, atunci când ne merge bine. Rugăciunea este puternică pentru că Dumnezeu este puternic.

Situație disperată.

În Marcu 9, un om a venit disperat la Isus să-I ceară vindecare pentru fiul său, demonizat.

„Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” Marcu 9:17-18

Din aceste versete înțelegem disperarea tatălui. Ce părinte nu ar vrea ca fiul lui să fie vindecat? Totuși din acest pasaj putem vedea faptul că și ucenicii au vrut să-l vindece, dar nu au reușit.

Nimic, doar rugăciunea.

Tatăl i-a spus lui Isus:

“Dacă poți face ceva, ai milă de noi.” Isus, desigur, poate să facă absolut orice. “Tu spui dacă pot, toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede, a spus El. – “Eu cred, ajută necredinței mele.” Așa că Isus a vindecat băiatul.
Când era singur împreună cu ucenicii Lui, care se simțeau confuzi și rușinați de eșecul lor, L-au întrebat: “Noi de ce nu am putut face asta?” Isus a spus: „Acest soi de draci nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” – Marcu 9:29

Poate că ei nu s-au rugat deloc, sau poate s-au rugat foarte puțin, poate s-au rugat formal, fără dragoste, dar oricum ar fi, Isus a spus că rugăciunea e ceea ce a lipsit. Și poate ne gândim, cum de nu s-au rugat ucenicii? Dar cât de des ne spune asta Isus și nouă? Ce i-a ținut departe de rugăciune? De ce nu s-au rugat ucenicii? Nu știm sigur, dar scena aceasta ne dă de înțeles destule motive, relevante chiar și pentru zilele noastre. Distrași de zgomot. Acolo s-a strâns o mulțime. Întâmplarea dureroasă a familiei devenise o scenă, parcă cu cât mai mult eșuau ucenicii, cu atât mai mulți oameni veneau. Câți dintre noi, fiind priviți cu ochi suspicioși de cei din jur s-ar ruga? Sau câți am mai putea să ne rugăm cu așa zgomot în jurul nostru? Distragerea, ne ține departe de rugăciune.

Puși la îndoială de oameni.

Nu toți oamenii au venit pur și simplu să privească. Dușmanul spiritual era cu siguranță acolo, dar la fel erau și cei umani (cărturarii). Oameni care nu așteptau ca ucenicii să vindece băiatul, ei voiau doar ca ucenicii să eșueze. Poate ca noi nu întâmpinăm aceiași dușmani, dar oriunde suntem în lume, sunt oameni care vor ca rugăciunile noastre să eșueze – să demonstreze că Isus a fost doar un om, că Biblia e doar o carte și rugăciunile noastre sunt doar dorințe. Uneori chiar frica de oameni ne ține departe de rugăciune. Descurajați de ineficiență, ucenicii au încercat, ei chiar au încercat să-l vindece pe băiat, dar nimic nu s-a schimbat. Nu știm ce au încercat ei, dar știm că au făcut-o. Când Isus spune: “Acest soi de draci poate fi scos doar prin rugăciune”, practic le ruinează toate încercările lor. De câte ori am renunțat la rugăciune deoarece a trecut prea mult timp de când nu s-a schimbat nimic?

Isus chiar s-a rugat.

Multe bariere ne țin departe de rugăciune, dar nimic nu L-a ținut pe Isus departe de a vorbi cu Tatăl. Știm cât de dependent era Isus de Dumnezeu, rugându-Se mereu, stând singur cu El și spunându-I ce are pe inimă (Marcu 14:35). El nu S-a lăsat distras de nimic. Nu ceda în rugăciunile tale, vorbește cu Dumnezeu.