S-au schimbat vremurile și de la o societate deschisă, care avea toate lucrurile în comun, încet încet, ne-am izolat în gospodăriile și casele noastre, încercând să ne detașăm de ceea ce se petrece în exterior. Ne-am concentrat asupra familiilor noastre, cum să ne construim casa și cum să ne agonisim lucrurile necesare pentru un trai bun. În acest proces, poate din neștiință- ne-am înstrăinat unul de celălat, puțin câte puțin am devenit distanți și indiferenți față de ce se petrece de cealaltă parte a gardului nostru. Pur și simplu nu ne mai pasă…
Această apatie s-a transferat peste toate aspectele vieții sociale- în biserică, la școală, între vecini, în relația cu autoritățile publice. Am ajus reci și fără reacție atunci când ne este impusă o propagandă murdară care infectează mintea copiilor. Ni se pare inofensiv. Suntem impuși să le urmăm ideologia și modul scârbos de viață. Dar ce putem face? Nu ne pasă.
Bătrânii caută de mâncare în urnele de gunoi prin oraș… ai cui părinți sunt ei? Ai cui bunici? De ce au ajuns în acest hal să supraviețuiască în timp ce și-au dedicat viața creșterii copiilor și muncii de a ridica un oraș, o țară? Pentru că nu ne pasă. Nu doar colectiv nu ne pasă, dar și individual.
Nu-mi pasă dacă mama sau tatăl meu are ce pune azi pe masă, nu-mi pasă dacă se descurcă cu achitarea serviciilor comunale. Nu-mi pasă dacă le este cald sau frig azi…
Astăzi ne pasă de dreptul animalelor lăsate fără grijă și asistență, azi ne pasă de drepturile oamenilor cu devieri mentale, care își impun fanteziile ca normalitate. Ne interesează politica, moda, tendințele de pe TikTok, dar nu ne pasă de nevoile oamenilor din jur. Nu ne pasă.
Starea asta de indiferență cronică, pe care o trăim zi de zi arată o situație foarte vulnerabilă a vieții noastre, în care suntem departe de Cuvântul lui Dumnezeu, în sensul de a-l trăi.
”Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini, fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, şi fratele tău să trăiască împreună cu tine.” Levitic 25:35-36
Cine se mai gândește azi să sprijine pe aproapele său? Să-i dea o mână de ajutor? Să vadă de nevoile orfanilor și a văduvelor?
”Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor, căci Răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.” Proverbe 23:10-11
Ca să-ți pese de cineva cu adevărat, ai nevoie să experimentezi dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele.
”Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică.” Luca 10:25-28
Dragostea față de aproapele se transformă din atitudine în fapte concrete de ajutorare și slujire. Când îmi pasă- acționez cu dragoste față de oamenii din jurul meu. Aceasta este o poruncă lăsată de Domnul Isus și împlinind Cuvântul Său, avem viață veșnică! Iată de ce ar trebui să ne pese!