De ce în ţara noastră noi NU mai decidem?

Cu gustul amar al trădării pe care îl am de când am aflat despre aprobarea legii anti-discriminare de către Guvern la 17 februarie, am mai deschis să citesc odată cu atenţie promisiunea făcută de PLDM la 18 martie 2009 în declaraţia întitulată “Poziţia Partidului Liberal Democrat din Moldova în problema legislaţiei non-discriminare”. În caz că nu ştiaţi conţinutul, îl reproduc integral mai jos:

În legătură cu proiectul de lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării,  Partidul Liberal Democrat din Moldova consideră necesar de a-şi face publică poziţia la acest subiect.
PLDM are doctrină populară europeană modernă şi împărtăşeşte în totalitate spiritul Tratatului de la Maastricht din 7 februarie 1992 şi a Tratatului de la Amsterdam din 2 octombrie 1997, inclusiv şi partea referitoare la combaterea tuturor formelor de discriminare.

Avînd în vedere cultura poporului Republici Moldova şi morala creştină care stă la baza acestei culturi, PLDM consideră inoportună adoptarea Legii pentru prevenirea şi combaterea discriminării (legislaţia în vigoare oferă suficiente garanţii pentru combaterea discriminării). PLDM consideră inadmisibilă interpretarea eronată a Articolului 13 al Tratatului de la Amsterdam în sensul acceptării:

    * manifestărilor homosexuale agresive;
* legalizării căsătoriilor între cuplurile de homosexuali;
* legalizării adopţiilor de copii de către cuplurile de homosexuali;
* prozelitismul homosexualităţii.

PLDM se pronunţă pentru dezvoltarea programelor de susţinere a familiilor tinere, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi educaţie a copiilor într-un mediu moral sănătos.

În acelaşi timp, PLDM se expune ferm împotriva oricăror manifestări de discriminare şi nu va încuraja sub nici o formă intoleranţa şi acţiunile violente îndreptate împotriva oricăror grupuri minoritare.

Mi-a atras atenţia fraza de la headerul paginii de Internet a PLDM care scrie “În ţara noastră, noi decidem!” Aşa erau intenţiile iniţiale la PLDM… Acum însă nu mai decidem noi şi nici ei, ci în agonia zelului de integrare europeană, unii politicieni au hotărât să-şi calce cuvântul de la început, să se dezică de la “principii şi valori”, să-şi sacrifice copiii şi familiile lor şi a naţiunii întregi, să se lepede de credinţa lor în Dumnezeu şi să adopte legea anti-discriminare după criteriu de orientare sexuală, care după părerea experţilor străini, are cea mai periculoasă formulare în comparaţie cu legile similare care au fost adoptate în alte ţări. De ce aşa? De ce la noi acasă nu mai suntem stăpâni?