Nu face zadarnic harul lui Dumnezeu primit

După ce le-a explicat creştinilor din Corint marea chemare pe care o avem de la Dumnezeu de ai fi ambasadori şi reprezentanţii Lui pentru oamenii de pe acest pământ, Apostolul Pavel, în capitolul 6 al Epistolei 2 către Corinteni vorbeşte despre felul cum trebuie să ne purtăm şi ce atitudini să luăm pentru a nu zădărnici harul pe care l-am primit noi de la Dumnezeu. La început Apostolul ne va aduce exemplul lui şi a celor din echipa lui de lucru, apoi va da sfaturi pentru Corinteni, aşa ca nimeni din noi să nu facă zadarnic harul primit de la Dumnezeu.

Nu irosi zadarnic timpul oferit de Dumnezeu

Noi altă dată eram străini şi fără Dumnezeu în lume, dar acum am devenit copiii Lui, un popor ales şi o preoţie sfântă. Nu mai suntem ai noştri, ci îi aparţine Lui în totalitate împreună cu timpul din care este alcătuită viaţa noastră. De aceea, trebuie să folosim timpul nostru în întregime pentru slava lui Dumnezeu şi pentru proclamarea Evangheliei la oamenii care nu cunosc încă despre mântuirea venită în Isus Hristos. Apostolul Pavel începe acest capitol astfel:

Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6:1-2)

Când noi am venit la Dumnezeu şi am apelat după mântuire, El nu ne-a amânat, nu ne-a spus să venim altă dată, nu ne-a spus că nu are timp pentru noi şi alte lucruri care ar fi putut să ni le spună oamenii. De aceea, ca şi slujitori şi trimişi împuterniciţi ai lui Dumnezeu, noi trebuie să ne purtăm asemeni Lui şi să folosim această „vreme potrivită” care este acum pentru a duce Evanghelia la cei ce nu o cunosc. Nu lăsa să devină alte lucruri din viaţa ta mai importante decât slujirea în Evanghelie. Iată că acum este vremea potrivită! Iată că acum este ziua mântuirii! Mergi şi du vestea mântuirii la cei care nu ştiu încă despre ea.

Nu da nimănui nici un prilej de poticnire

Pentru că atunci slujba noastră va ajunge să fie defăimată, adică să fie vorbită de rău şi deci, nici oamenii să nu mai primească mesajul pe care îl propovăduim. De atâtea ori am fost în situaţia când le spuneam oamenilor Evanghelia şi ei ziceau: „Eu aş crede dacă nu aş şti cât de mare este făţărnicia vecinului meu care îşi zice că este credincios…” În felul acesta, cei care au dat prilej de poticnire oamenilor din jur au zădărnicit şi zădărnicesc harul pe care l-au primit de la Dumnezeu, pentru că acest har nu mai poate lucra nici în ei şi nici în vieţile altor oameni aducându-i la pocăinţă. De aceea Apostolul spune în continuare despre sine:

Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi, ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile. (2 Corinteni 6:3-10)

Oamenii totdeauna au vorbit şi vor vorbi de rău pe ucenicii adevăraţi ai Domnului Isus Hristos. De altfel, nu în zadar a spus Mântuitorul: „Vai de voi când toţi oamenii vă vor vorbi de bine.” Harul lui Dumnezeu care l-am primit ajunge însă să fie zadarnic atunci când oamenii au dreptate în ceea ce spun, adică atunci când noi nu trăim potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl propovăduim altora. Cu privire la ce lucruri te învinuiesc oamenii? Au ei dreptate în ceea ce spun? Ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre lucrurile cu privire la care eşti învinuit de oameni? Nu cumva aceste lucruri au făcut sau fac zadarnic harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu?

Păstrează-ţi inima largă

Apostolul Pavel a folosit o figură de stil în felul cum s-a adresat creştinilor din Corint şi a comparat inimile cu casele când a zis:

Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s-a lărgit inima. Voi nu sunteţi la strâmtorare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi. Faceţi-ne şi voi la fel; vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi! (2 Corinteni 6:11-13)

Dacă citeşti ambele epistole ale lui Pavel către Corinteni, este uşor să-ţi dai seama că creştinii din acest oraş, care au fost aduşi la Hristos de Pavel şi au fost învăţaţi şi crescuţi de el aşa cum o mamă îşi creşte copii, sub influenţa unor oameni răi au ajuns să-l dispreţuiască pe învăţătorul şi părintele lor spiritual. Dar, indiferent de felul cum s-au purtat ei, Pavel spune că inima lui s-a lărgit pentru ei, adică şi mai multă dragoste arată pentru ei şi ţine la ei, nu vrea să-i piardă şi nici să piardă relaţia pe care avut-o cu ei. Ca să nu zădărnicim harul lui Dumnezeu pe care l-am primit, trebuie să învăţăm a păstra relaţiile atunci când intervin anumite lucruri neplăcute. De fapt, lucrarea Evangheliei înaintează numai prin relaţia care o avem noi cu Dumnezeu şi relaţiile pe care le avem unii cu alţii. Dacă rupem aceste relaţii, dacă nu le întreţinem şi dacă ne strângem inima unii pentru alţii, harul lui Dumnezeu pe care l-am primit ajunge să fie zadarnic. Aceste relaţii rupte ajung să fie cunoscute de oameni şi împiedică lumina Evangheliei să ajungă până la ei.

Nu te înjuga la un jug nepotrivit

Aici Pavel foloseşte din nou o figură de stil şi compară lucrarea noastră cu cea a boilor care trag în jug. Pentru ca o pereche de animale de tracţiune să slujească eficient stăpânului, trebuie să fie ambele de acelaşi fel. Dacă este înjugat în acelaşi jug un cal şi un bou, ambii vor avea de suferit. Calul este mai înalt decât boul. Unul va trage jugul în sus şi altul în jos. Apoi, boul este mult mai încet la viteză decât calul. Unul va trage înainte şi altul va rămâne în urmă. Nu va fi nici o eficienţă ci doar se vor chinui unul pe altul aceste animale. Iată de ce Apostolul scrie:

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial(Domnul pădurii, sau un alt nume al Satanei)? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:14-18)

Un jug nepotrivit mai este şi atunci când unul din animalele de tracţiune trage într-o parte şi celălalt este nevoit să meargă după direcţia pe care o dă animalul mai puternic, sau mai îndărătnic.

Iată de ce spune Biblia ca să nu avem legături cu oamenii care ne pot atrage din lumină în întuneric, de la neprihănire la fărădelege, de la credinţă la necredinţă, de la Hristos la idoli sau la Satana. În felul acesta, pentru că am acceptat astfel de legături, sau relaţii, harul pe care l-am primit ajunge să fie zadarnic în noi şi să nu mai aducă roade pentru Dumnezeu. Cine îţi sunt prietenii tăi? În ce fel te influenţează ei? Ce interese ale lor au devenit şi interesele tale? Nu cumva ai început şi tu să vorbeşti şi să te gândeşti mai mult la bani, la căsătorie, la carieră, etc. decât la lucrurile lui Dumnezeu? Pentru cei care nu cunosc încă pe Dumnezeu şi trăiesc în întuneric, aceasta este o stare firească, dar nu tot aşa şi pentru tine. Dacă vei lăsa harul lui Dumnezeu pe care l-ai primit, să lucreze în tine, atunci vei merge la prietenii tăi şi le vei spune Cuvântul adevărului. Mergi chiar azi pentru că astăzi este ziua mântuirii lor.

Nu face să fi primit în zadar harul lui Dumnezeu care este în tine!

Articole recomandate: