“Noapte bună” … și atât?

Când eram mică, una din dorințele mele cele mai arzătoare era ca mama mea înainte de culcare să mă sărute pe frunte și să-mi spună “noapte bună”. Deși mama era o ființă foarte amabilă, sociabilă, de care copiii imediat se apropiau, totuși cât am așteptat, nu s-a întâmplat. Atunci am vorbit cu ceilalți frați și împreună cu cei care au simțit la fel ca mine am hotărât să le facem noi părinților ceea ce ne-ar fi plăcut să ne facă ei nouă și anume să-i sărutăm înainte de culcare și să le spunem “noapte bună”.

Am trecut imediat la fapte, abia am așteptat să treacă ziua ca să vină seara și să punem în aplicare planul. Eram curioși și nici prin gând nu ne-a trecut că ei s-ar putea să nu simtă așa cum ne-am imaginat noi… Aveam emoții să fie timpul potrivit, să fie în toane bune … I-am pândit și când s-au băgat în pat să doarmă, am apărut și noi. Nedumeriți, ne-au întrebat ce-i cu noi, ce s-a întâmplat, ce vrem… Noi le-am dat repede pupicele și ne-am îndepărtat nedumeriți la rândul nostru și puțin descurajați. Am mai continuat ritualul pentru câteva zile tot mai resemnați, pentru că era limpede că nu a adus rezultatele dorite.

Dar nu m-am lăsat bătută, mi-am zis atunci în sinea mea că dacă vreodată Dumnezeu o să-mi dea copii eu o să-i sărut neapărat înainte de culcare și o să le spun “noapte bună”. Timpul a trecut și de juruința făcută nu mi-am mai amintit decât când am avut primul copil. Ne îmbrățișăm în fiecare seară, ne spunem “noapte bună” și ne facem urări cât mai plăcute unii altora. Nu fugim din îmbrățișare, dar stăm îmbrățișați pentru câteva momente, suficient să ne simțim bătăile inimii.

Cât copilul este mic, dacă mi-ar fi spus cineva să-l sărut o singură dată pe zi și să-i spun “noapte bună”, m-aș fi simțit îngrădită, dorind să-i spun mult mai multe cuvinte și să-l scald în îmbrățișări și sărutări. Totuși, pe măsură ce copiii au crescut și au urmat alții, am observat că mai ușor îmi exprim afecțiunea față de cei mai mici decât față de cei mai mari, deși și unii și alții au nevoie de afecțiune. Acest neajuns nu a fost trecut cu vederea…

Eram bucuroasă că nu am uitat de juruință și că am pus-o în practică. De la început simțeam că mi-am făcut datoria cu bine și că nimic nu mai putea fi adăugat sau scăzut. Până într-o seară, când una dintre fiice, după ce ne-am îmbrățișat și ne-am zis “noapte bună” una alteia, a adăugat: ”Noapte bună … și atât?” Mirată, mă întrebam ce mai vrea de la mine, i-am dat tot ce-am avut sau nu i-am dat totul? Și așa am început să merg două mile și nu una cum îmi propusesem. (Matei 5:41) Cuvinte prietenoase, faguri de miere dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase (Proverbe 16:24), de aceastea au nevoie copiii mei pe lângă îmbrățișare și “noapte bună”. Așa am început cu mult timp înainte de ora de culcare să mă gândesc și să mă rog să-mi dea Domnul cuvinte potrivite, prietenoase, pline de încurajare pentru copiii mei; cuvinte care să sumarizeze ceea ce au făcut bine, frumos, cu inimă în ziua respectivă. Nu este ușor, dacă nu mă gândesc dinainte când vine momentul decisiv, nu știu ce să zic și atunci de cele mai multe ori fac apel la niște fraze laudative generale care sunt lipsite de vigoarea laudelor genuine. Merită efortul și doar pentru a vedea licărirea de fericire din ochii lor atunci când îi încurajez.

Cel rău, cu siguranță, nu vrea să ne încurajăm copiii, ne ajută să uităm tot ce au făcut ei bine și bun în ziua repectivă, ne fixează atenția asupra părții negative; este o bătălie pentru părinte să păstreze perspectiva divină asupra copilului său. Cred din toată inima că orice copil reușește să facă măcar un lucru bun pe zi, numai trebuie să fim treji, cu luare aminte la ei pentru a-i observa și, odată ce am observat binele pe care l-au făcut, să nu pierdem prilejul de a-i încuraja, de a-i lăuda. Seara înainte de culcare acesta este un moment extrem de prielnic pentru cuvinte prietenoase, pentru că rămân în ei peste noapte și roadele nu întârzie să apară, începând chiar de a doua zi în care se va porni plin de încredere, gata de luptă, învingător.