Oglinda în care se vedea asemeni unui
peşte aruncat în mijlocul pustiului.
El aştepta ploaia ca o sursă de scăpare,
Păcat că s-a înecat minţit de prea bunul soare
din
Oglinda încare el trăia asemeni unui
rob încătuşat în piramida Egiptului.
Nu mai aştepta nimic, minţit de prea bunul soare,
Poate că într-o zi va veni o altă scăpare.
Cine e de vină- oglinda?!
Ea doar a reflectat nevinovata realitate,
Sau ploaia evaporată ce se intimida
emoţionată de a razelor cantitate.
Devină e cel ce se uita în oglindă,
Pescuit de nisipul neştiinţei…
A murit- îndrăgostit de apa sentinţei
dată de cea cu oglinda umedă.