Poate fi mântuit bărbatul care nu a mărturisit soţiei despre păcatul infidelităţii lui?

Întrebare:

Am și eu o problemă cu care mă lupt de mult timp. Sunt căsătorit şi cu câţiva ani înainte am avut probleme foarte mari în căsnicie, scandaluri dese cu soția, certuri, nefericire. Diavolul reușise să îşi facă loc în viețile noastre. Menționez și faptul că ne-am predat amândoi viețile lui Dumnezeu înainte să ne căsătorim şi mergeam împreuna la aceeași biserică. După multă nefericire, ajunsesem să cred că acea căsătorie a fost o greșeală. Am întâlnit pe altcineva și am avut o relație care a durat câteva săptămâni, după care mi-am dat seama ca  este o greșeală și am încetat să mă mai întâlnesc cu ea. La scurt timp, lucrurile au început să meargă tot mai bine cu soția, am început să ne rugam mai mult , să postim și totul s-a schimbat încet, dar sigur. Cu trecerea anilor, relația noastră a înflorit iar acum suntem mai fericiți ca niciodată. Problema este ca nu i-am spus de acea relație pe care am avut-o. Nu am avut curaj pentru că știam că nu m-ar ierta. Mi-a spus de mai multe ori că e singurul lucru pe care nu l-ar putea ierta niciodată – infidelitatea. Eu m-am rugat Domnului sa mă ierte, m-am pocăit de păcatul meu, însă acum mă tot întreb dacă e suficient. Mi-e frica sa nu îmi risc mântuirea. Pe de altă parte, dacă îi spun, nu mă va ierta și, cu siguranță, va dori să divorțăm. Nu vreau sa îi distrug viața, asta ar aduce familiilor noastre multa suferință, iar ea ar suferi enorm. Îmi dau seama de gravitatea păcatului si i-am cerut lui Dumnezeu iertare de nenumărate ori. Ce să fac? Este absolut necesar sa îi mărturisesc soției? Am vrut să îi spun acum câteva seri si i-am spus că am făcut în trecut ceva foarte urât, care ar răni-o foarte tare dacă ar afla. Mi-a spus ca nu vrea să știe, că trecutul e trecut și că dacă în prezent m-am schimbat, ea trăieşte cu omul din prezent, că nu vrea să afle ceva ce ne-ar provoca suferința la amândoi și că dacă acum nu o afectează nu are rost sa dezgropăm morții. Ce credeți? M-a iertat Dumnezeu pentru păcatul meu? Sper ca Domnul sa va dea înțelepciune în a mă călăuzi spre calea cea dreaptă. Multe binecuvântări!

Este trist să aflu despre tragedia care s-a întâmplat în relaţia dumneavoastră cu soţia, dar, în baza celor scrise cred că aţi avut o pocăinţă adevărată şi că aţi primit o iertare deplină de la Dumnezeu. Iată de ce cred aşa…

1. Mărturisirea păcatului înaintea lui Dumnezeu

Aceasta este condiţia principală ca să primim iertarea. Epistola I a lui Ioan a fost adresată creştinilor, oamenilor născuţi din nou, şi acolo spune astfel:

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:8-9)

A mărturisi înseamnă în primul rând a fi de acord cu învinuirile pe care ţi le aduce Dumnezeu, a recunoaşte, a regreta şi a te dezice deplin şi categoric de păcatul respectiv. Faptul că după ce v-aţi pocăit de păcatul săvârşit nu l-aţi mai repetat nici odată, este o dovadă că a fost o mărturisire adevărată a păcatului înaintea lui Dumnezeu şi El, care este credincios şi drept v-a iertat păcatul pentru că el curăţă orice nelegiuire.

2. Mărturisirea înaintea persoanelor faţă de care ai păcătuit

Pocăinţa adevărată implică o mărturisire a păcatelor şi faţă de oamenii împotriva cărora au fost săvârşite acele păcate. În Epistola lui Iacov scrie:

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

În cazul dumneavoastră păcatul curviei a fost săvârşit în primul rând faţă de soţie şi deci, trebuie să-i mărturisiţi păcatul şi să vă cereţi iertare. Din ce mi-aţi scris, am înţeles că aţi făcut o încercare să-i mărturisiţi soţiei păcatul şi lucrul aceasta este încă o dovadă că aţi avut o pocăinţă adevărată.

3. O iertare deplină

Mi s-a părut foarte înţeleaptă decizia soţiei dumneavoastră când a spus că nu doreşte să ştie detalii care vor aduce doar durere. Însăşi răspunsul acesta al ei arată maturitate duhovnicească şi că este gata să ierte orice. Dar, bine a făcut că a iertat fără să ceară detalii. De aceea, sfatul meu este să nu mai aduceţi acest subiect în discuţie şi nu mai insistaţi asupra lui. Dumnezeu v-a iertat aşa cum a promis în Cuvântul Său şi soţia tot v-a iertat. De acum înainte Dumnezeu să vă binecuvânteze căsătoria şi dragostea voastră unul pentru celălalt să crească mereu.

Articole recomandate: