Nădejdea și mângâierea creștinului la moartea sa

Multă durere provoacă moartea persoanelor dragi. De multe ori ne vine greu să le vorbim ceva celor care și-au pierdut pe cineva drag. Vreau ca prin acest articol să cunoaștem câteva lucruri care ne vor ajuta mult în timp ce vom trece cu siguranță prin astfel de clipe. În primul rând, cunoştinţa despre viaţa după mormânt aduce mângâiere şi nădejde. Apostolul Pavel începe astfel pasajul unde vorbeşte despre acest subiect:

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit; ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care n-au nădejde. (1 Tesaloniceni 4:13)

Ce groază îi apucă pe oamenii care nu au cunoştinţă şi nădejde în viaţa veşnică. Odată, fiind în avion cu soţia mea, am trecut printr-o turbulenţă groaznică. Aveam impresia că se vor rupe aripile avionului. Într-un moment, avionul a început să cadă în jos fără nici un control. S-au stins luminile de bază şi s-au aprins doar cele de accident. Toţi oamenii din avion strigau într-o disperare care nu poate să fie descrisă, pentru că toţi şi-au dat seama că moartea lor este foarte aproape. Eu tot nu am crezut în acel moment că vom ajunge la destinaţia intenţionată. M-am întors să privesc ce face soţia mea şi ca să o susţin emoţional. Dar pe faţa ei era o linişte şi o pace adâncă, care nu o mai vedeam la nimeni din acel avion unde era o panică de nedescris. Aşa este diferenţa dintre cei ce au şi cei ce nu au cunoştinţă despre soarta lor la moarte.

Ai tu această cunoştinţă? Ştii ce va fi cu tine în clipa morţii tale şi încotro vei merge? Trebuie să cunoaștem, credinţa în Domnul Isus oferă nădejde creştinului în clipa morţii. Pavel scrie în continuare:

“Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:14)

Astăzi a revenit moda de a crede în Dumnezeu şi cei mai mulţi oameni spun că ei cred în Domnul Isus că a murit şi a înviat, că este Fiul lui Dumnezeu, etc. Dar modul lor de viaţă nu se aseamănă în nici un fel cu felul cum şi-a trăit viaţa Domnul Isus şi cum le cere celor ce au întrat în legământ cu El să o trăiască. Credinţa formală, menţionată mai sus, sau care se opreşte la nivel de acceptare, nu aduce mântuire şi nu poate aduce nici nădejde în viaţa cuiva. Despre o astfel de credinţă se spune că este moartă şi că o au şi dracii. Iată ce spune Iacov în epistola care îi poartă numele:

„Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte este moartă în ea însăşi. Dacă va zice cineva: “Tu ai credinţă şi eu am faptele.” “Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2:17-20)

Un alt lucru important, creştinii adorm şi nu mor ca cei ce n-au nădejdea vieţii veşnice. Este interesant că atunci când se referă la moartea fizică a creştinilor, Dumnezeu foloseşte în Biblie termenul“adormire”. De ce? Pentru că termenul “moarte” înseamnă despărţire şi creştinul tot se desparte de trupul lui fizic, iar ceilalţi oameni se despart de Dumnezeu pentru veşnicii în clipa morţii lor, dacă nu au crezut din inimă în Isus şi dacă nu s-au pocăit de păcatele lor. Moartea creştinului nu este altceva decât un somn plăcut, ca să se trezească apoi din nou cu Isus Hristos, într-o stare mult mai bună decât cea pe care a avut-o pe pământ.

Creştinii adormiţi vor învia la venirea Domnului Isus Hristos. Dumnezeu spune în continuare în Cuvântul Său.

“Iată, într-adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vor fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:16-17).

Atunci, când vom întâmpina pe Domnul Isus în nori, ne vom revedea cu cei dragi ai noştri care au adormit. Prietenul meu îşi va vedea mama atunci şi se vor bucura împreună. Ce mult a-şi vrea şi eu să-mi văd părinţii acolo şi să mă bucur cu ei în veşnicii. Dar nu am această nădejde, pentru că ei nu L-au cunoscut pe Isus Hristos. Când venea mătuşa mea creştină şi îl îndemna pe tatăl să citească Biblia, el spunea: “Ei, soră… Dacă voi citi Biblia cine va lucra?” Aceasta era o scuză pentru deşertăciunea în care trăia. Până la urmă nu a avut nici o bucurie din toate averile care le-a adunat. Dar aceasta este o altă istorie şi voi reveni pe acest site, ca să o povestesc în întregime. Și nu în ultimul rând cei ce au adormit în Hristos au un privilegiu în ziua învierii. Despre ei se spune că vor învia întâi şi se vor înălţa la nori, şi doar după aceasta noi, cei care vom fi vii atunci, vom fi răpiţi, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi aşa vom petrece veşnicia împreună cu Domnul Isus Hristos şi unii cu alţii. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:18)