Moldova ostatică propriei conduceri

Suntem un popor căruia nu îi place stabilitatea. Dacă ne-ar fi plăcut am fi căutat soluții ca să păstrăm unitatea și nu ne-am fi lăsat manipulați de orice vânt de interese personale sau de grup. Acum după ce un grup de oameni conduși de sete de răzbunare au demis un guvern care pe bună dreptate avea păcatele sale, este greu ca stabilitatea să mai sălășluiască pe meleagurile noastre. Recunosc că o dată cu plecarea de jure doar a comuniștilor de la putere, guvernul instalat a alimentat cu multă încredere populația. Însă foarte repede și-a știrbit din această încredere adoptând legi care au stârnit multă gâlceavă în societate. Doar adoptatea legii privind egalitatea de șanse câtă nemulțumire și întristarea a adus în inimile alegătorilor.

Ca mai apoi tot acest guvern, constituit din trei partide, să înceapă o luptă între ele  de care țara  noastră nu a mai văzut. Și noi toți am fost martori cum seară de seară cearta, ura, și atacul la persoană făcea parte din agenda celor care au constituit o alianță de partide democratice. Din toată această gâlceavă  am pierdut noi, alegătorii, pentru că cei ce ne conduc s-au distanțat de noi și au început a ne arăta limitele lor. Incontestabil, cu toții au greșit, doar că puțini au recunscut acest lucru. Am apreciat gestul frumos al deputatului Partidului Liberal Democrat, Valeriu Ghilețchi, care a recunoscut că partidul din care face parte a greșit, ceea ce nu au făcut-o din păcate și alte partide membre ale fostei Alianțe. Și dacă toate partidele veneau cu pocăință pentru faptele lor atunci cu siguranța era mai mult decât posibilă resetarea acestei Alianțe.  Dar acum, democrații, care, în opinia mea, au multe fapte pentru care să își ceară iertare în fața poporului încearcă să ne învețe ce înseamnă moralitate politică. Cum nu am înțeles gestul premierului de a ieși din acordul Alianței, dar în continuare miza pe sprijinul ei, așa nu înțeleg nici gestul miniștrilor democrați care au votat pentru demisia guvernului dar nu doresc să  plece din guvern. Este o absurditate în politica moldovenească, care ne arată că de cele mai multe ori puterea îi orbește și nu mai doresc acționeze după principiul bunului simț. De fapt despre bun simț nu cred că se mai poate de vorbit o dată ce demiți un guvern din care faci parte, dar nu dorești să pleci din el. Am spus-o nu o dată că Partidul Democrat este o mică filiere a Partidului Comunist. Îmi asum aceste declarații bazându-mă pe faptul că marea majoritate a liderilor acestui partid vin din partidul comunist.

Este evident că tensiunile politice nici pe departe nu s-au terminat o dată cu demiterea guvernului. Pentru că imediat liberal democrații au înaintat candidatura liderului lor pentru a ocupa aceasta funcție. Și cum această candidatură este ca un blestem pentru foștii colegi de alianță, este greu să ne închipuim că vom avea un an politic liniștit și plin de stabilitate.

Pentru a avea stabilitate fiecare partid trebuie să facă o resetare în propria-i curte, și să se debaraseze de miniștri iubitori de mult vin și de dragoste de bani. Iar  dacă vor avea voință politică și  dorință sinceră de a lucra pentru cei 2 milioane de moldoveni rămași acasă apoi  îi vor da afara pe cei care jonglează cu sentimentele, aspirațiile și încrederea noastră, atunci voi înțelege că politicenii își vin în fire. În rest tot ce ne spun ei, sunt de multe ori vorbe în vânt.

Și apropo, se vorbește că ceea la ce suntem noi martori este o luptă dintre doi oameni. Și atât. Iar noi toată țara trebuie să privim la lupta suportând consecințele ei. Dumnezeu să binecuvânteze Moldova cu stabilitate și cu politicieni care să se gândească și la nevoil altora.