Cum să procedezi cu mama decăzută care locuiește în stradă?

Întrebare:  

Pace. Am o mare povară sufletească. M-am întors la Domnul în urmă cu 14 ani. Și mama mea a facut acest pas cam pe atunci, după ce a dus o viață tare destrăbălată și dezorganizată. Dar, la scurt timp a revenit la viața de dinainte, deci nu a fost o pocaință autentică în viața ei. Datorită vieții haotice pe care a dus-o acum este practic în stradă, noaptea stă la adăpostul pentru oamenii străzii. Eu nu am posibilități financiare să o ajut sau să-i plătesc o chirie, dar nici ea nu vrea să muncească sau să facă ceva în privința asta și nici nu îl caută pe Domnul. Cum o pot ajuta? Mi se rupe inima pentru mama mea. Nu o pot lua acasă la mine, că nu am casa mea încă și nici spațiul necesar, deoarece împreună cu soțul avem 3 copilași micuți și este extrem de dificilă și mi-e teamă cu ea. Aș vrea să o ajut, dar nu știu cum, zilnic mă întreb cum o să supraviețuiască așa. Soțul meu, care este și el creștin întors la Domnul, spune că nenorocirile care i se întâmplă sunt rezultatul vieții pe care a dus-o și a faptului că L-a respins pe Domnul. Vă mulțumesc.

 

Este foarte, foarte trist ceea ce i s-a întâmplat și i se întâmplă mamei dumneavoastră în urma alegerilor greșite pe care le-a făcut. Dar, aceasta nu anulează porunca lui Dumnezeu din Decalog pentru fiecare copil și pentru dumneavoastră, fiica ei. Dumnezeu poruncește astfel: 

 

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Exod 20:12) 

Iar în Noul Testament este scris: 

 

„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:2-3) 

Chiar dacă mama a ajuns cum a ajuns, trebuie să vă faceți datoria de fiică și să nu admiteți ca ea să doarmă în stradă. Dacă spuneți că nu aveți acum spațiu unde să o primiți să locuiască, faceți tot efortul să o aranjați la un azil de bătrâni, până o să aveți posibilitatea să-i oferiți o cameră sub acoperișul propriu. Însă, până găsiți un azil unde să stea, trebuie să mergeți azi să o luați din stradă și să nu o mai lăsați acolo fără acoperiș și fără hrană în compania unor oameni ca ea. Un alt lucru este zilnic să vă faceți timp și să mergeți să vorbiți cu ea, să-i spuneți din Sfintele Scripturi, să o chemați la pocăință și să-i arătați nădejdea pe care o putem avea toți de la Dumnezeu.  

Soțului trebuie să-i explicați că acum sunteți un singur trup și că nu vă puteți abandona responsabilitatea de fiică și dacă el nicicum nu va accepta să locuiți cu mama sub același acoperiș, atunci să se implice ca să-i fie asigurată și mamei dumneavoastră o cameră  și mâncare. Dacă soțul vă împiedică să vă faceți bine datoria de fiică să știe că aceasta îl va afecta și pe el în aceeași măsură. În rolul lui de soț trebuie să vă îngrijească cu drag și aceasta implică să vă ajute să vă îngrijiți cum se cuvine de mama dumneavoastră. Și apoi, să știți că dacă el vă necinstește mama și vă impune și pe dumneavoastră să o necinstiți, veți avea de purtat ambii aceleași consecințe. Știu că sună dur, dar să nu vă așteptați să aveți viață lungă și nici fericită.  Aveți grijă la Cuvântul lui Dumnezeu, care este același și nu se schimbă. 

 

Un alt lucru la care trebuie să vă gândiți sunt cei trei copilași micuți pe care vi i-a dat Dumnezeu. Ce pildă le dați lor acum dacă mama dumneavoastră locuiește în stradă? Să nu vă așteptați să fiți cinstiți și îngrijiți de părinți. Invers, trebuie să fiți pregătiți pentru cel mai rău tratament din partea lor și să fiți abandonați. Vedeți cum este în lumea aceasta: nu dai pilde rele și copiii le preiau de undeva, dar când încă mai dai astfel de pilde?… La ce să te aștepți? 

 

Domnul să vă ajute să-i vorbiți înțelept soțului și să faceți tot efortul ca să vă ajutați mama, fără să vă tulburați relația din familie.