Lumânarea ca obiect de cult: practică păgână sau creștină?

 Odată, după ce am ajutat pe cineva, acesta în semn de recunoștință mi-a promis că va aprinde o lumânare pentru mine la biserică. Apoi am mai auzit și pe unii deputați care se îndemnau reciproc să mai meargă pe la biserică și să aprindă câte o lumânare în ideea de a deveni mai buni. Nu știu cât de real poate să te facă aprinderea unei lumânări mai bun, dar am realizat că oamenii cred cu putere în conotațiile spirituale ale lumânării.

Fără a ofensa pe nimeni, dar la începutul creștinismului în Bisericile creștine nu se foloseau lumânări decât doar pentru iluminat și nimic mai mult, fără nici o semnificație spirituală. O simplă cercetare în istorie ne va arăta că pe timpul împăratului Constantin cel Mare, creștinismul împrumută în ritualul său de închinare mai multe elemente din ritualurile păgâne de închinare printre care și folosirea lumânării. Încet, încet lumânările capătă o foarte puternică valoare spirituală.

Se știe că în vechime toate religiile păgâne foloseau lumânări. Fiecare templu al diferitor zei era plin de lumânări. În iudaism lucrurile stăteau altfel. Ei nu foloseau lumânările ca obiecte de cult. În Ierusalim se știe bine era doar o singură piesă care avea conotații religioase- Sfeșnicul cu 7 brațe care, de fapt, Îl simboliza pe Domnul Isus Hristos care avea să vină. De fapt, Biblia spune clar că Domnul Isus este adevărata Lumină care luminează pe orice om venind în lume. Iar Mântuitorul a spus hotărât:” Eu sunt Lumina lumii, cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). De aceea creștinii nu folosesc lumânări, pentru că un creștin adevărat nu este în întuneric atâta vreme cât Îl urmează pe Domnul Isus, care este adevărata lumină spirituală a omului. Puneți-vă întrebarea: cum poate lumina lumânării să facă lumină în lumea spirituală? De multe ori folosirea lumânării dă impresie de religiozitate și spiritualitate chiar, dar, din păcate, este doar o impresie. Datorită acestei înșelări, oamenii nu mai caută Adevărata Lumină care este Domnul Isus. Așa a fost și în trecut, o dată ce oamenii nu au mai rămas în învățătura apostolilor, aceștia au fost foarte ușor manipulați, iar cei care trebuia să dea învățătură din Cuvânt puneau accent mai mult pe interes personal decât pentru păstrarea întocmai a învățăturii curate a Sfintelor Scripturi.

M-am mai întrebat încă ceva: dacă lumânarea are o așa mare conotație spirituală creștină, cum se face că ori de câte ori avem de a face cu o vrăjitoare, ghicitoare, oameni care cheamă morții, sataniști sau cei cu înclinații paranormale, au în preajma lor și lumânări? Dacă în creștinism lumânările simbolizează lumina lui Dumnezeu în manifestările acestea păcătoase, unele mai vechi cu mult decât creștinismul și pe care Dumnezeu le interzice categoric, ce fel de ,, dumnezeu,, simbolizează ele?

Prin urmare, Dumnezeul creștinilor nu poate sta în mijlocul unor practici pe care El le interzice și apoi creștinismul nu este o religie făcută de oameni, pentru că oamenii au tendința de a lua de peste tot câte ceva și a face un set de religii comode lor. Dar Dumnezeu spune foarte hotârât: ,, Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb,, (Vechiul Testament, Maleahi 3:6).

De aceea să ne preocupăm mai bine să învățăm Sfintele Scripturi și să trăim după adevărurile de acolo, pentru că în lume, în general, și în țara noastră în particular se creează iluzia credincioșiei prin diferite practici sau obiecte preluate, dar care nu au nimic comun cu Sfînta Scriptură.