Limita veşniciei

0
354

Ah, străveche fereastră,
Aş sta întruna să mă uit
Sus, din josurile ce mă astupară
În strâmta mare de lut.

Naufragiat în ţărâna mea,
O întrebare încet mă apasă:
Unde s-a mai văzut casă
Cu fereastra mai mare de cât ea?

Ai pus gândul veşniciei
În mintea păcătoasă, Tată
Găsitai casa măturată,
Dar nelocuită de harul bucuriei.

La fereastră întruna vegheaţi,
Atât timp cât se spune Azi,
Ca nu cumva să întârziaţi,
În odihna Lui ca să intraţi.