Limba noastră îi aleasă/ Să ridice slava-n ceruri,/ Să ne spuie-n hram și-acasă/ Veșnicele adevăruri

Guvernul a dat ieri aviz pozitiv inițiativei legislative care prevede ca în fiecare zi de luni, în şcolile primare şi gimnaziale, Imnul de Stat să fie intonat în mod obligatoriu. Potrivit Executivului, scopul acestei inițiative este de a educa cetățenii în spirit de patriotism, dragoste de neam și respect deosebit față de simbolurile  naționale.

După mine, orice acțiune din partea statului, care vine să cultive în tânăra generație valorile naționale este salutabilă și lăudabilă. Doar că, abordarea cu care vine Guvernul de această dată mi se pare superficială și nu-mi inspiră încredere că inițiativa va avea sorți de izbândă. 

În primul rând pentru că însăși Guvernul, care a avizat pozitiv noile reguli școlare, nu este un exemplu potrivit în acest sens, dar nici Parlamentul, de unde a venit inițiativa. Imnul este intonat în aceste instituții, de obicei, la începutul sesiunilor de lucru, și nu săptămânal cum guvernanții le cer managerilor școlari. Un exemplu elocvent este chiar începutul ședinței Guvernului de ieri.

În al doilea rând, consider această măsură artificială. Doar atunci cînd statul va asigura cetățenilor săi condiții economice favorabile, așa ca aceștia să nu mai fie nevoiți să-și lase copiii și să plece peste hotare pentru câștigarea unui trai mai decent, copiii se vor atașa de această țară. Rolul primordial de educare a copiilor îi revine părinților. Dar cum aceștia vor transmite dragostea de țară odraslelor lor, dacă ei sunt plecați într-o țară străină?

În al treilea rând, sunt de părere că, atâta timp cât politicienii vor continua să semene confuzie în mintea elevilor cu privire la denumirea limbii pe care o vorbim (în Constituție-limba moldovenească, în manuale școlare – limba română), copiii vor crește cu o atitudine de dispreț față de limba, despre care Alexei Mateevici a scris în versurile sale că este „o comoră”.

Totodată cred că rolul de educator al valorilor naționale îi  revine și Bisericii, care are menirea să-i învețe pe oameni dragostea de Dumnezeu, față de oameni, de țară, responsabilitatea și implicarea civică.

Cu regret trebuie să recunosc că nici eu nu cunosc imnul Republicii Moldova, decât doar prima strofă. Totuși mă consider patriot, îmi iubesc și mă rog pentru țara în care m-a așezat Dumnezeu. 

P.S.
Redau mai jos versiunea originală a poemului „Limba noastră”, scris de Alexei Mateevici, 5 din 12 strofe ale căruia stau la baza actualului imn. Îmi place foarte mult strofa a 8-a, care nu se regăsește, cu regret, în textul imnului. 

Limba noastră (original) 

 

1.Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

2.Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

3.Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

4.Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.

5.Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

6.Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

7.Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, –
Te-nfiori adânc și tremuri.

8.Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.

9.Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

10.Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

11.Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

12.Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Sursa foto: basarabia91.net

Sursa versuri: ro.wikipedia.org