Libertatea exprimării!.. pentru cine?

 

Se spune că libertatea unui om se termină acolo unde încep drepturile altui om.

Zilele trecute făcând curat în birou am dat peste o revistă din 2005. Răsfoind-o, atenţia mi-a fost atrasă de articolul “Persecutat sau martir?”. Cazul descris în acel articol nu era pentru mine o noutate, îl cunoşteam bine. Dar acum, în contextul a ceea ce se întâmplă la noi în ţară, mi-a atins inima într-un mod deosebit.

Libertatea exprimării

În articol se scria despre păstorul creştin Ake Green din Suedia în vârstă de 63 de ani. Acest om a ajuns la închisoare pentru remarcile făcute în predicile sale că “homosexualitatea este un pericol pentru societate”, aşa cum spune Biblia. Iniţial păstorul a fost adus în faţa justiţiei şi condamnat la o lună de închisoare. Când însă păstorul s-a prezentat la curtea de apel pentru a cere ridicarea sentinţei, acuzarea a cerut ca sentinţa să fie mărită la şase luni de închisoare!

Păstorul a fost învinuit că a călcat legea care este desemnată să “oprească agitaţia împotriva altor grupuri pe motive de rasă, etnie şi religie”. În anul 2003 la această lege a fost adăugată şi “orientarea sexuală”. În apărarea sa, păstorul Green a spus că el doreşte doar să scape pe oameni de ceea ce Biblia spune că este păcat. El a crezut că legea suedeză îi permite să exercite libertatea religioasă.

Oare vrem să ajungem şi noi la aşa o libertate, când pentru faptul că înveţi pe alţii principii morale sănătoase de viaţă, rişti să ajungi la închisoare?

Dacă o să fie adoptată legea antidiscriminare, pentru care se luptă cu insistenţă organizaţia “GenderDoc-M”, atunci copiii noştri în mod obligator vor fi învăţaţi la şcoală că homosexualitatea este un lucru bun. Iar dacă cineva se va exprima public că aceasta este o destrăbălare, riscă, în cel mai bun caz, să se aleagă cu o amendă.

Ce putem face noi ca să oprim acest rău?