Libertatea exprimării. Pentru cine?

Se spune că libertatea unui om se termină acolo unde încep drepturile altui om.

Zilele trecute, făcând curat în birou, am dat peste o revistă din 2005. Răsfoind-o, atenţia mi-a fost atrasă de articolul “Persecutat sau martir?”. Cazul descris în acel articol nu era pentru mine o noutate. Îl cunoşteam bine. Dar acum, în contextul a ceea ce se întâmplă la noi în ţară, mi-a atins inima într-un mod deosebit.

Libertatea exprimării

Articolul este despre păstorul creştin Ake Green din Suedia în vârstă de 63 de ani. Acest om a ajuns la închisoare pentru remarcile făcute în predicile sale precum că “homosexualitatea este un pericol pentru societate”, aşa cum spune și Biblia. Iniţial, păstorul a fost adus în faţa justiţiei şi condamnat la o lună de închisoare. Când însă păstorul s-a prezentat la curtea de apel pentru a contesta decizia, acuzarea a cerut să-i fie mărită pedeapsa la şase luni de închisoare.

Păstorul a fost învinuit că a călcat legea care este menită să “oprească agitaţia împotriva altor grupuri pe motive de rasă, etnie şi religie”. În anul 2003 la această lege a fost adăugată şi sintagma “orientarea sexuală”. În apărarea sa, păstorul Green a spus că el doar doreşte să ajute pe oameni să scape de ceea ce Biblia spune că este păcat. El a crezut că legea suedeză îi permite să exercite libertatea religioasă.

Oare vrem să ajungem şi noi la aşa o libertate când, pentru faptul că înveţi pe alţii principii morale sănătoase de viaţă, rişti să ajungi la închisoare?

Dacă o să fie adoptată legea antidiscriminare, pentru care se luptă cu insistenţă organizaţia “GenderDoc-M”, atunci copiii noştri în mod obligatoriu vor fi învăţaţi la şcoală că homosexualitatea este un lucru bun. Iar dacă cineva se va exprima public că aceasta este o destrăbălare, riscă, în cel mai bun caz, să se aleagă cu o amendă.

Ce putem face noi ca să oprim acest rău?