Lecţii învăţate într-o vizită la un spital din SUA

La momentul scrierii acestui articol mă aflam în Statele Unite ale Americii unde soţia mea urma să aibă o intervenţie medicală. Cu toate că nu este prima noastră vizită la acest spital, am rămas impresionaţi de lucrurile şi atitudinile oamenilor văzute aici şi am găsit că este important să scriu acest articol şi să le împărtăşesc cu cititorii acestui portal.

Voluntarii – oameni care se dăruiesc să slujească altora

Spital

Chiar la întrarea în spital, înainte ca să ajungem la ghişeul pentru informaţii, ne-au întâlnit un grup de bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în haine roze şi roşii. S-au prezentat că sunt voluntari şi că sunt la dispoziţia noastră ca să ne ajute cu tot ce avem nevoie, să ne conducă dacă nu ştim unde să mergem ca să găsim repede.

spital - voluntari

Astfel, o femeie cu numele Marilyn ne-a condus la masa de informaţii. Foarte repede ne-a făcut toate actele necesare şi Marilyn ne-a condus mai departe la sala unde urma să fie făcute investigaţiile. În drum, am căutat să aflu cât mai multe despre ea şi iată ce mi-a spus. Vine la acest spital şi slujeşte ca şi voluntar, fără plată, în fiecare vineri. Lucrează toată ziua, de dimineaţă până la orele 4 după masă şi apoi, de aici, merge la un azil de bătrâni unde se află un bătrân care a slujit şi el la acest spital în echipa de voluntari. Merge la el ca să-i ia hainele şi să i le spele şi ce va mai avea nevoie să-l ajute. De zece ani, de când cu toată familia s-au mutat cu traiul în oraşul Chattanooga ca să poată îngriji de părinţii soţului, Marilyn a venit în fiecare vineri şi a slujit aici. Am întrebat-o care este motivaţia ei să slujească altor oameni la spital un timp atât de îndelungat şi mi-a spus: “Aceasta mă face cu inima mai curată, pentru că le slujesc altora.” Marilyn are 75 de ani. În discuţia noastră ne-a mai spus şi despre cei doi copii ai lor care la rândul lor sunt căsătorişi şi are fiecare câte doi copii. Marilyn era foarte mândră de cei patru nepoţi ai ei, şi a spus că unul din ei, cu toate că locuieşte la două ore distanţă de mers cu maşina, crede că bunica locuieşte peste drum. Aceasta arată ce relaţie frumoasă are cu nepoţii ei. cantari crestine in spital
Când mergeam pe coridor, am văzut acest cuplu care cântau cântări creştine şi în felul acesta îndreptau spre Dumnezeu sufletele celor ce treceau pe alături. Toţi aceşti oameni sunt creştini şi au venit ca să le slujească altora. Acesta este felul lor frumos de a înţelege şi a aplica cuvintele Domnului Isus care le-a spus când cineva l-a întrebat care este cea mai mare poruncă de la Dumnezeu. El a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Evanghelia după Luca 10:27) Şi a mai spus Domnul Isus: “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.” (Evanghelia după Matei 7:12)

Cu două săptămâni în urmă, am mers la o maternitate din oraş unde am făcut o vizită la un cuplu care sunt membri ai bisericii “Sfânta Treime” din Chişinău unde slujesc în Evanghelie. În timp ce aşteptam la un geam, mă uitam în curte unde arăta foarte părăsit şi murdar. Cu toate că spitalul era mic, a fost greu să găsesc secţia unde am mers. Acum, când am văzut ce slujire frumoasă fac voluntarii în această ţară, vreau neapărat, când ajungem acasă, să merg la spitalul respectiv şi să cer permisiunea ca să venim cu membrii bisericii care vor dori şi vor fi disponibili să facem curat în curtea acelui spital şi în măsura care ne stă în putere să mai ajutăm şi la alte lucruri. Ce frumos ar fi ca toţi noi, creştinii din Moldova să învăţăm această atitudine frumoasă de slujire a creştinilor despre care am scris mai sus.

Omul are prioritate

Atitudinea aceasta de grijă, slujire şi atenţie faţă de fiecare om se simte peste tot în acest spital care este unul catolic. La fiecare birou sau palată, pe lângă faptul că este indicat numărul, este scris neapărat şi în limbajul oamenilor orbi, aşa ca ei să poată pipăi şi orienta uşor. Când am văzut inscripţia din poză cu literele pentru orbi, mi-am amintit de un articol a lui Aurica Guzun publicat în numărul trecut al Ziarului Liber unde un bărbat orb spunea cum odată, troleibusul în care mergea s-a oprit cu uşa chiar în faţa unui stâlp aşa că s-a lovit rău când a coborât jos. Când a mers la Primărie să ceară unele facilităţi pentru oamenii orbi la opriri, i s-a reproşat că “n-or mai muta cineva stâlpii din pricina orbilor din oraş”. Ce mult avem nevoie să învăţăm şi noi grija, dragostea şi respectul faţă de toţi oamenii cu disabilităţi. De altfel, Dumnezeu a lăsat aşa o lege în Cuvântul Lui: “Să nu vorbeşti de rău pe un surd, şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.” (Levitic 19:14)

Mulţumirea din inimă aduce vindecare

Când am venit la ascensor, am văzut alături de buton această inscripţie frumoasă pe care am fotografiat-o şi care în traducere înseamnă: “I-ai mulţumit astăzi lui Dumnezeu?” De obicei oamenii vin la Dumnezeu pentru a se plânge, pentru a blestema unii, pentru a cere diferite lucruri şi mai rar pentru a-I mulţumi. Când sunt în boală, şi mai puţini sunt cei care vin să-i mulţumească lui Dumnezeu din inimă. Atitudinea de mulţumire, însă, aduce pace şi linişte în inimă iar această pace este o condiţie pentru vindecarea oamenilor. Este mare har să poţi primi toate lucrurile ca din mâna lui Dumnezeu şi să fii mulţumitor în toate împrejurările. Biblia ne relatează un caz când 10 leproşi au venit la Isus şi au cerut să fie vindecaţi. El i-a trimis să se arate preoţilor din Ierusalim şi pe drum s-au trezit vindecaţi. Numai unul din ei s-a întors să-i mulţumească lui Isus, pe când alţii nouă s-a grăbit să aibă mai degrabă aprobare în societatea celorlalţi oameni decât să-I mulţumească Mântuitorului care i-a vindecat. Care este atitudinea inimii tale când ai fost sau eşti bolnav?

Cuvântul lui Dumnezeu aduce vindecare

În fiecare cameră de aşteptare erau mai multe reviste şi totdeauna Biblia atât pentru maturi cât şi pentru copii. Multe Biblii. Astfel, fiecare putea să folosească timpul pentru a lăsa pe Dumnezeu să-i vorbească inimi prin Cuvântul Său. Şi mai plăcut a fost când au întrat un cuplu de oameni în etate şi doamna şi-a scos Biblia şi manualul de studiu biblic ca să folosească timpul de aşteptare pentru a cerceta Scripturile. Ce mult aş dori să văd astfel de scenă în toate spitalele din ţara noastră şi nu doar, ci în orice loc oamenii să caute să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu care spune: “Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace. Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia; leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.” (Proverbele lui Solomon 3:1-8)

Împărtăşirea simţirilor

Când o persoană este pe masa de operaţie, rudelor le este oferită o cameră specială, confortabilă, unde vor aştepta. Fiecare primeşte un fel de cutiuţă (vezi poza) care va semnala atunci când este chemat să primească un raport de la medicul care face operaţia. În mod normal, medicul sau sora medicală va telefona la fiecare oră şi va raporta rudelor, dar dacă cineva solicită mai des, poate telefona oricând. Şi în acest lucru care poate părea cuiva “de prisos” oamenii s-au gândit cum să împărtăşească simţirile celor ce sunt în aşteptare şi să le mângâie inimile aşa cum spune Dumnezeu în Sfânta Scriptură:
“Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” (1 Petru 3:8)

Ce multă mângâiere şi bucurie am aduce altora dacă noi, toţi creştinii din această ţară am oferi măcar câteva ore săptămânal ca să mergem să ajutăm pe cei din spitale, de la orfelinate, de la azilul de bătrâni, să facem curăţenie în locurile publice, etc. Ce crezi că poţi face azi sau săptămâna care vine ca să le slujeşti altora?

Articole recomandate: