Cum să procedeze persoana care a făcut jurământ de celibat și apoi dorește să se căsătorească?

Întrebare: 

Pace! Sunt o tânără de 18 ani și acum ceva timp (aproximativ un an) am jurat lui Dumnezeu ca vreau să rămân singură și să mă păstrez doar pentru El. În ultimul timp am descoperit un frate cu care am multe lucruri în comun și are o viață dedicată Domnului, trăiește din plin pentru El și, mai mult de atât, mi-a dat semne că mă place și că ar vrea să fim împreună, mă înțeleg foarte bine cu el.

L-am întrebat pe Dumnezeu ce părere are despre aceasta și I-am cerut un semn dacă ar fi de acord ca noi doi să fim împreună și zic eu că semnul acela s-a cam împlinit… În ultimul timp am lăsat-o mai ușor cu acel jurământ și era aproape să uit de el… Sunt cam derutată și nu știu ce să fac…aș vrea să mă țin de acel jurământ, pentru că nu vreau să-L supăr. Ce mă sfătuiți să fac? Fiți binecuvântat!

Jurământ celibat

 

De ce trebuie să-I ceri semne Domnului când ai Cuvântul Lui sfânt prin care îți vorbește clar cu privire la această situație? Nu crezi că prin semnele pe care le ceri te înșeli singură? Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. 

 

Hotărîrile luate în mod ușuratic și pripit aveau să fie anulate

Presupun că mi-ai adresat întrebarea fiind cu gândul la textul din Vechiul Testament care spune astfel: 

 

Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură. (Numeri 30:2) 

 

Dacă tot suntem în contextul Vechiului Testament, atunci vreau să-ți spun că în același capitol 30 al cărții Numeri, în continuare scrie despre diferite situații când o femeie face o juruință. Dacă se întâmpla să afle tatăl ei și anula juruința, atunci ea nu mai purta nici o vină. Iar când se căsătorea, dacă afla bărbatul și nu-i mai îngăduia să-și mâhnească sufletul prin acea juruință făcută de ea, femeia nu mai purta nici o vină și era eliberată de juruința pe care a făcut-o. Cred că nici una din situațiile acestea nu ți se aplică, dar ca și principiu vreau să înțelegi că hotărârea pe care ai luat-o este una pripită și care nu a fost gândită până la urmă. 

 

Este mai bine să te căsătorești decât să dai prilej de ocară potrivnicului

Tocmai ca să nu ia femeile rămase văduve (dar se aplică și fetelor și băieților) astfel de hotărâri pripite că nu se vor mai căsători, apostolul Pavel i-a dat următoarele îndemnuri lui Timotei când l-a învățat cum să păstorească Biserica lui Hristos. În biserică a fost rânduită o listă a femeilor văduve care, ajunse la vârsta când nu se mai puteau întreține singure, primeau această întreținere de la biserica pe care au slujit-o până atunci. Pavel a stabilit criteriile pentru femeile care pot beneficia de această întreținere și apoi spune…

 

Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti, pentru că, atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi. (1 Timotei 5:11-12) 

 

În lista aceea intrau doar femeile care au luat hotărârea să rămână pentru totdeauna în starea aceasta și era doar pentru ca să le asigure lor o întreținere și nu ca să le dea un statut de sfințenie deosebită față de restul sfinților din biserică. De aceea, apostolul Pavel a spus că nu va fi bine să ia această hotărâre dacă ele mai au sau pot avea în viitor dorință să se căsătorească din nou. Este mai bine pentru ele să se căsătorească.  

 

Vreau, dar, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară, căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satana. (1 Timotei 5:14-15) 

 

Este mult mai bine ca o creștină să fie căsătorită, să aibă copii și să fie gospodină la casa ei decât să facă juruințe de celibat, să declare lucrul aceasta și apoi în loc de căsătorie să se întoarcă să urmeze pe Satana, adică să cadă în tot felul de fapte imorale și păcătoase de care va fi ispitită. 

 

Ești nevoită să te căsătorești

În Epistola I către Corinteni, când discuta subiectul căsătoriei și celibatului, apostolul Pavel, care nu era căsătorit, a scris: 

 

Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:7-9)

 

Iată răspunsul la întrebarea pe care mi-ai adresat-o. Dacă nu te poți înfrâna și dorești să te căsătorești, este mai bine să te căsătorești decât să arzi de dorința după acel bărbat de care ești îndrăgostită acum. În continuarea aceluiași capitol mai spune Pavel: 

 

Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite. Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine. Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face. (1 Corinteni 7:36-38) 

 

Dorința ta să te căsătorești te face să “fii nevoită” și să nu mai fii slobodă să lucrezi cum vrei, adică cum ai dorit inițial să rămâi celibatară. Având în vedere că este mai bine să ai familie decât să arzi de dorința să te căsătorești și să fii în pericol de a ajunge  să dai diavolului un prilej de ocară sau să urmezi pe Satana, sfatul meu este să accepți dacă vei ajunge să fii cerută în căsătorie de acel băiat. Până atunci veghează la relațiile voastre și ferește-te de orice ți se pare rău. Fugi de poftele tinereții.