James Hudson Taylor (21 Mai 1832 – 3 Iunie 1905)

 Un misionar protestant britanic, care a petrecut 51 de ani din viață în China. Hudson Taylor s-a născut în Barnsley, Anglia, în familia unui farmacist și predicator Metodist. În adolescență Hudson Taylor s-a depărtat de la credința creștină a părinților săi. Dar în vârstă de aproape şaptesprezece ani s-a pocăit la citirea unui tractat, în timp ce mama lui, plecată la odihnă în depărtare, se ruga pentru el. Tânărul s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu fără rezerve. In 1851, Taylor s-a mutat cu traiul într-un cartier sărac în Kingston, ca să fie un asistent medical pentru Dr. Robert Hardey, și a început să se pregătească pentru o viață de credință și slujire, dedicându-se săracilor și exercitând credință că Dumnezeu îi va împlini nevoile. El practica distribuirea Evangheliilor și predicarea la aer liber printre cei săraci. A fost botezat în 1852, și a convins-o pe sora lui, Amelia, să primească botezul.

 Taylor s-a oferit fără rezerve pentru slujire. „Atunci du-te pentru Mine în China!” suna însărcinarea lui Dumnezeu. Deşi până atunci nu ştiuse nimic despre această ţară, el a urmat acestei chemări. În 1852 el a început să studieze medicina la Royal London Hospital din Whitechapel, ca pregătire pentru lucrarea în China. Un mare interes cu privire la China a fost trezit în Anglia prin războiul civil, care a condus la fondarea Societății chineze de Evanghelizare. Hudson Taylor s-a oferit să fie primul lor misionar și a plecat în 1853 din însărcinarea acestei societăţi misionare de abia întemeiate. Trei ani mai târziu s-a despărţit de această misiune, înainte de toate pentru că aceasta nu şi-a păstrat principiul de a nu face datorii, ci din contră, se încărcase de datorii. Din această pricină a rezultat aproape inevitabil pentru Taylor necesitatea de a înfiinţa o societate misionară proprie, ai cărei membri erau de acord să nu ceară în nici o situaţie bani de la oameni, ci să se bazeze numai pe promisiunile şi ajutorul lui Dumnezeu.

Societatea care a fost înființată a fost responsabilă pentru aducerea de peste 800 de misionari în țară, care au început 125 de școli și au dus direct la 18.000 de convertiți creștini, precum și la stabilirea de mai mult de 300 de stații de lucru cu mai mult de 500 de ajutoare locale, în toate cele 18 provincii.
Taylor a fost capabil să predice în câteva dialecte a limbii chineze, inclusive limba Mandarin, Chaozhou, și altele. Unul din dialecte el îl cunoștea într-atât de bine, încât a ajutat la pregătirea ediții colocviale a Noului Testament, scrise în această limbă.
În anul 1858 Taylor s-a căsătorit pentru prima oară. Cu soţia lui Maria a avut o căsnicie foarte fericită, binecuvântată cu cinci copii. Dar suferinţa nu a lipsit. Doi copii au murit de timpuriu, iar în 1870 şi soţia lui. Cu Jennie Faulding, o misionară, Taylor s-a căsătorit a doua oară. Şi ea i-a fost un ajutor preţios în lucrarea care se extindea tot mai mult.

Taylor a fost cunoscut pentru sensibilitatea sa față de cultura chineză și zelul pentru evanghelizare. El a adoptat purtarea de haine native din China, chiar dacă această practică a fost rară în rândul misionarilor din acea vreme. Sub conducerea lui Taylor, CIM implica o lucrare non-confesională și accepta membri din toate grupurile protestante, inclusiv persoane din clasa muncitoare și femei singure, precum și recruți multinaționale. Din cauza campaniei CIM împotriva comerțului cu opiu, Taylor a fost menționat ca unul dintre cei mai importanți europeni care au vizitat China în secolul al 19-lea. Nici un alt misionar din sec. 19 nu a avut o viziune mai largă și un plan de evanghelizare realizat mai sistematizat pentru o zonă geografică atât de mare, ca Hudson Taylor.
Era multă bucurie în lucrarea misionară; dar neîntrerupt au fost şi greutăţi, încercări, vremuri de necaz. Cea mai grea încercare a credinţei a trăit-o bărbatul îmbătrânit, cu sănătatea complet dărâmată în timpul răscoalei boxerilor din anul 1900, când soseau zilnic noi veşti despre ucidere şi distrugere. CIM a pierdut în aceste luni 58 de misionari şi 28 de copii. Încă în acest an Taylor şi-a hotărât succesorul. În 1902 D. E. Hoste a preluat întreaga povară a postului.

În 1903 soţia lui, Jennie, a plecat la Domnul. A fost ultima pierdere personală a lui Taylor. Totuşi sănătatea lui s-a îmbunătăţit încă o dată într-atât încât în primăvara anului 1905 a îndrăznit să călătorească o ultimă oară spre China, însoţit de fiul şi nora lui. În călătoria de vizită Taylor a fost primit în fiecare staţiune cu cea mai mare dragoste şi respect. A mai trăit împlinirea îndelungii lui dorinţe de a face cunoştinţă cu provincia Hunan. Aici, în capitala Changsha, în mod neaşteptat, Hudson Taylor a fost chemat acasă la Domnul în 3 iunie 1905, pe când Hunan, ultima din cele optsprezece provincii, se deschisese pentru lucrarea misionară.

O viaţă grea, extrem de bogată în lipsuri, dar nesfârşit de plină cu binecuvântare şi bucurie, îşi găsise pământescul sfârşit. Un misionar, care a lucrat strâns împreună cu Taylor mulţi ani, a scris: „Viaţa lui putea suporta o încercare. În ea nu era nimic întunecat sau ascuns. Cu un om ca el te puteai apuca de orice lucru. N-am întâlnit niciodată pe cineva care să fie mai consecvent – şi eu l-am cunoscut şi l-am observat ani de zile. El umbla înaintea lui Dumnezeu, de aceea viaţa lui era o lumină. Zi şi noapte, literal în fiecare ceas era gata de ajutor. Stăpânirea lui de sine şi sfinţenia lăuntrică erau unice, asta o simţeam toţi”.

În rugăciunea lui era o simplitate, o fineţe, o îndrăzneală, o putere care copleşea şi lăsa să se vadă clar că Dumnezeu îl primise în cercul intim al prietenilor Săi… O asemenea rugăciune era în mod vădit rezultatul lungii lui rămâneri în locul ascuns din preajma lui Dumnezeu.

Articole recomandate: