Cum poate Isus să fie şi Dumnezeu şi om? (explicaţii la Numeri 23:19)

Întrebare:

Domnule preot, cum reconciliați dumneavoastră ce este scris în Numeri 23:19 cu ideea că Isus este Dumnezeu, Fiu de Dumnezeu?

Capitolul 23 din cartea Numeri vorbeşte despre întâmplarea când Balac l-a chemat pe Balaam să blesteme pe poporul lui Dumnezeu, Israel. În loc să blesteme, Dumnezeu a pus pe buzele lui Balaam binecuvântare. Balac nu a fost mulţumit şi a propus lui Balaam să schimbe locul aducerii jertfei cu nădejdea că poate Dumnezeu de acolo îl va blestema pe Israel. Versetul 19 face parte din a doua rundă în care Domnul pune pe buzele lui Balaam binecuvântarea Sa. De aceea haideţi să vedem… 

Ce spun versetele 18 şi 19 ?

Balaam şi-a rostit prorocia şi a zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor! Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? (Numeri 23:18-19)

Presupun că autorul a adresat întrebarea cu privire la expresiile “Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.” Le voi lua pe fiecare la rând pentru a da o explicaţie. 

Dumnezeu nu este om 

Lucrul greu de înţeles pentru musulmani este cum poate Domnul Isus să fie şi Dumnezeu şi om ? Adevărul este următorul. În primul rând în versetul 19 Dumnezeu foloseşte o comparaţie ca să ne arate că El, Dumnezeu, nu poate să mintă aşa cum o face omul. Expresiile aceastea “Dumnezeu nu este un om” sau “un fiu de om” sunt folosite tocmai ca să scoată în evidenţă natura omenească şi cea dumnezeiască. Arătând că omul în natura sa păcătoasă poate să mintă şi poate să-şi schimbe şi părerea, pe când Dumnezeu cel sfânt nu poate păcătui. 

Dar dacă cineva aduce acest verset în favoarea doctrinei greșite că Domnul Isus nu poate fi Dumnezeu, pentru că a fost un om, atunci explicaţia este următoarea: Domnul Isus nu a fost doar om, El a devenit şi om, păstrându-Şi natura Sa dumnezeiască. Biblia ne explică acest lucru când spune: 

La început era Cuvântul(Isus) şi Cuvântul(Isus) era cu Dumnezeu, şi Cuvântul(Isus) era Dumnezeu. Şi Cuvântul(Isus) S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14)

Am adăugat în paranteze numele Isus, pentru că contextul capitolului 1 demonstrează clar că Cuvântul=Isus. Chiar din versetul 1 ne arată că Cuvântul, adică Domnul Isus, a fost de la început Dumnezeu şi nu om. Domnul Isus nu are un început, dar dacă ar fi posibil în linia veşniciei de trasat un început, atunci Domnul Isus deja exista, pentru că la început era deja Cuvântul. Şi doar la versetul 14 ne spune că Cuvântul S-a făcut trup. Până la întrupare, Domnul Isus nu a fost om, El a fost Dumnezeu din veşnicie în veşnicie. Doar mai apoi, când omenirea zăcea în păcat şi nu a mai fost o altă cale de salvare, El a hotărât să se dezbrace de Sine Însuşi şi să ia un chip de rob, facându-se asemenea oamenilor (Filipeni 2:5-11). De ce ? Pentru că…

… deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

A trebuit să Se asemene cu noi, să devină ca şi unul din noi şi numai aşa a fost posibil să ne izbăvească de sub puterea celui rău. A nu crede că Dumnezeu S-a întrupat şi a luat păcatele noastre asupra Sa, înseamnă să trăieşti în continuare sub puterea şi frica lui Satan. 

Domnul Isus = Fiul lui Dumnezeu 

A doua expresie din Numeri 23:19 spune “nici un fiu al omului”. Domnul Isus Hristos este mai întâi de toate Fiul lui Dumnezeu şi doar la întrupare S-a socotit şi fiu al omului. În epistola către Romani sunt scrise următoarele cuvinte: 

Ea(Evanghelia) priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, (Romani 1:3-4)

Aici vedem cele două naturi ale Domnului Isus şi anume Dumnezeu şi om. După trup, El s-a născut din sămânţa lui David, dar în ce priveşte duhul (şi Dumnezeu este Duh), El a fost dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu. Trebuie să mai accentuez aici un lucru: ca Fiu al lui Dumnezeu sau ca Dumnezeu, Domnul Isus nu a devenit. El este Dumnezeu din veşnicie. Ca om, însă, el a fost născut, a devenit şi om. Acum, dacă ne întoarcem la versetul din Numeri 23:19 care a fost spus cu mult înainte de întruparea Domnului Isus, versetul nu ne spune că Dumnezeu nu poate deveni şi om. Versetul spune că El nu este om ca să mintă. Şi la drept vorbind, când au fost spuse acele cuvinte, Domnul Isus nu era încă şi om, ci numai Dumnezeu. Să spui că Dumnezeu nu se poate întrupa sau că nu poate lua şi un chip de om, nu faci altceva decât să diminuezi calitatea Lui de a fi Cel Atotputernic, pentru că ce este cu neputinţă la om devine cu neputinţă la Dumnezeu. 

Aş vrea la încheiere să ne aducem aminte de întâmplarea când.. 

Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” (Marcu 10:26-27)

Anume pentru mântuirea noastră Dumnezeu a făcut ceea ce era cu neputinţă pentru oameni să fie cu putinţă la El. N-a fost cu neputinţă pentru El să Se facă părtaş sângelui şi cărnii precum noi, n-a fost cu neputinţă să moară şi a treia zi să învie pentru păcatele noastre şi nu va fi cu neputinţă ca să ne ia la El, pe noi toţi cei ce am crezut în Numele Fiului Său Isus Hristos. 

El să dea tutor credinţă mântuitoare și viața veșnică!