Istoria Bisericii Creştine „Speranţa” din comuna Crihana Veche, raionul Cahul

Groza

Comuna Crihana Veche este una din localităţile amplasate pe malul râului Prut. Cu o populaţie de peste 6000 de locuitori, Crihana Veche este cunoscută prin frumuseţea naturii cu care Dumnezeu a înzestrat această comună. Vă propun să citiţi un interviu despre apariţia primei biserici creştine din această comună cu păstorul bisericii Ion Groza

R.B. Domnule Ion Groza, care este istoria apariţiei prezenţei evanghelice în comuna Crihana Veche?

I.G. Prima prezenţă evanghelică se atestă abia în anul 1993 pe data de 2 februarie. Îmi aduc aminte că păstorii din comuna Colibaşi au căutat de multe ori să poată începe un punct de misiune în această comună, care era destul de împietrită pentru Evanghelie. De la Giurgiuleşti până la Cahul, sunt biserici baptiste, dar în acest sat nu era, Crihana era unica localitate unde nu era nici o biserica protestantă. Aici era un teritoriu dur înţelenit. Atunci pe 2 februarie dintr-o familie, Păpănaş Tudor şi Elena s-a început biserica care azi poartă numele de „Speranţa”. Practic această dată a rămas în istoria bisericii ca ziua naşterii bisericii. Ieri am sărbătorit majoratul. Vreau să vă spun că biserica are 96 de membri. Şi ca biserică ne implicăm în diferite activităţi sociale.

R.B. Cine sunt liderii bisericii „Speranţa”?

I.G. Eu slujesc în biserică ca şi păstor responsabil, apoi ca şi diacon slujeşte bisericii Tudor Măriceanu. Responsabil de cor este sora Liuba Măriceanu. Tineretul este condus de sora Maia Creţu, care se ocupă cu cei 60 de copii care sunt în biserică.

R.B. Care este implicarea bisericii în societate?

I.G. Suntem chemaţi să ne implicăm şi să nu stăm indiferenţi. Slujim oamenilor din sat prin cantina socială prin care de cinci ori pe săptămână 60 de persoane iau masa. Apoi suntem implicaţi şi în proiectul de ajutorare a familiilor social vulnerabile, îi ajutăm cu ce putem, dar prin toate aceste proiecte scopul principal este să spunem oamenilor despre căldura pe care o dă Isus Hristos. Încercăm să fim nişte oameni care suntem sensibili la nevoile societăţii.
Tot în cadrul bisericii avem un proiect cu croitoria, unde surorile vin şi coase diferite hăinuţe. Deasemenea clasa de computere este un alt proiect prin care ne implicăm în comuna Crihana Veche. Prin intermediul clubului de copii „Amicii” spunem copiilor pe înţelesul lor mesajul Evangheliei. Specific bisericii noastre este că punem un mare accent pe activităţile sportive. De aceea ca şi un vis al meu a fost să avem o sală sportivă performantă. Am realizat acest scop, şi acum cred că biserica „Speranţa” este una din puţinele biserici din ţară care are un complex sportiv. Astfel dorim ca tinerii să aibă o ocupaţie permanentă şi să fie cât mai aproape de biserică…

R.B. oraganizaţi şi tabere pentru copii?

I.G. da, sigur, organizăm în fiecare an tabere de vară, de zi şi iarnă. Aici copiii din localitate învaţă sistematic Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar recent am încheiat o tabără de iarnă cu peste 50 de copii. Consider că este extrem de necesar de lucrat cu copiii care sunt viitorul ţării şi al bisericii.

R.B. Aţi vorbit de copii, cum vă implicaţi ca şi biserică în proiectul de predare a religiei în şcoală?

I.G. Noi avem în cadrul bisericii profesori care lucrează în şcoală. Şi această temă ne este foarte familiară şi apropiată. Profesorii sunt membri în biserica „Speranţa” şi predau Biblia după programul evanghelic. Personal salut această nouă oportunitate de a preda Biblia în şcoală, pentru că considerăm că prin Biblie copiii pot cunoaşte singurul adevăr, pe Domnul Isus.

R. B. Presupun că vă întâlniţi şi cu probleme, care sunt ele şi cum pot cititorii portalului http://www.moldovacrestina.net să vă suţină?

I.G. Acum dacă veţi discuta cu orice om pe care îl întâlniţi vă va spune că are multe şi mari nevoi. Nici noi nu suntem o excepţie. Dar una din cele mai mari nevoi este să ne rugăm pentru o biserică sănătoasă şi vie. Avem nevoie de oameni noi care să se implice în lucrare. Pentru mulţi creştini a apărut o stare de comoditate, de aceea rugăciunea mea este ca noi ca şi creştini să nu stăm indiferenţi.

R.B. Aţi spus că nu doriţi să staţi indiferenţi, vreau să vă întreb dacă biserica „Speranţa” se implică şi în localităţile unde nu este prezenţă evanghelică?

I.G. Da, ca şi biserică avem un punct de misiune condus de fratele Ion Bondarenco şi soţia lui în comuna Nicolaevca. Ei merg în fiecare duminică în această localitate şi fac studiu biblic cu aproximativ 25 de copii. Noi ca şi biserică îi încurajăm şi le suportăm nevoile financiare de drum. Dorim să plantăm biserici acolo unde încă nu sunt. Apoi am avut o experienţă interesantă când o tânără de la noi a plecat misionară în India, este vorba de sora Maia Creţu. Acum ea se pregăteşte de o deplasare mai lungă în această ţară.

R.B. În aceşti 18 ani de activitate, care este cea mai mare realizare ca şi biserică?

I.G. Realizări sunt multe, aş putea să menţionez faptul că în 18 ani am crescut foarte mult numeric până la 96 de membri. Am reuşit să construim şi clădirea bisericii. Domnul a fost bun cu noi.

R.B. Când va fost mai greu, atunci la început sau acum?

I.G. Acum. Pentru că biserica a crescut mult. De la început eram puţini, şi cerinţele nu erau mari. Acum suntem o biserica mare, şi nevoile sunt multe, dar şi nevoia de a motiva membrii din biserica la misiune devine tot mai greu, având în vedere vremea în care trăim.

R.B. Vă mulţumesc pentru interviu.