Русский
Español
English
Situată într-un loc pitoresc din nordul Moldovei, localitatea Arioneşti are o istorie interesantă. Creştinii din acest sat au fost prigoniţi încă din anii 1800, când autorităţile ţariste, române şi cele sovietice au depus tot efortul ca să fie distruşi creştinii de aici. S-a ajuns până acolo că loc de închinare pentru cei care îl iubeau pe Isus erau bărcile în care urcau aceştia şi plecau în mijlocul râului Nistru ca să nu îi prindă autoriăţile. Primii păstori al bisericii din acest sat a fost Ion Tricolici, care, fiind prigonit ducea serviciile divine pe ascuns prin păduri. Mai multe despre istoria şi mersul acestei biserici ne-a relatat păstorul Tudor Sorbală.
R.B. Domnule Sorbală care este istoria apariţiei creştinismului în Arioneşti?
T.S. Deşi creştinii evanghelici sunt încă din secolul IX pe aceste meleaguri, o prezenţă constantă se atestă începând din anul 1900. Primii creştini au mărturii frumoase. Cunosc câteva mărturii ale unor creştini care au trăit vremuri foarte, foarte grele, au suferit din cauza autorităţilor. Chiar dacă oficialii de atunci nu le permiteau să aibă propria clădire aceştia veneau pe jos la biserica din comuna Sauca, acolo era un păstor înţelept Vladimir Zadnipru, rudă apropiată cu scriitorul Pentru Zadnipru, care a ştiut cum să îi încurajeze pe creştinii din Arioneşti. Pe atunci erau aşa creştini ca Petru Balta, Ilie Donţu. Un exemplu frumos este cel al lui Petru Balta, care deşi avea un handicap fizic, venea pe jos din Arioneşti la biserica din comuna Sauca, circa 24 de kilometri pe jos, şi niciodată nu a întârziat la biserică. După ce primii creştini din Arioneşti au trecut la Domnul, din păcate activitatea bisericii din Arioneşti a început a se stinge. Aceasta a fost una din momentele cele mai negre din istoria creştinilor din acest sat. Chiar dacă în sat mai erau creştini căldicei ca Olie Zaharie, doar datorită soţiei sale, care era o femeie după cuvântul lui Dumnezeu flacăra creştinilor mai era încă aprinsă. Aici aş dori să îl menţionez şi pe Nichifor Tricolici care şi-a pus casa sa la dispoziţia creştinilor pentru a se aduna şi a face servicii divine. După moartea lor, nu mai era nimeni care să ducă Evanghelia în sat, şi atunci tatăl meu, Grigorie Sorbală, care avea o dragoste deosebită pentru acest sat, şi îl durea mult faptul că nu este continuitatea aici a început el a aduna oamenii în casa unei creştine, Vasilache Vera. Acest lucru s-a întâmplat prin anii 1992. Doar peste un an, cu ajutorul Domnului am putut procura o casă în centrul comunei pentru a ne desfăşura activităţile de la un fost om bogat. Apoi în anul 1994 ca şi diacon a fost ordinat Mihai Olie. Şi de atunci acest locaş este până în prezent locul unde se adună creştinii din Arioneşti. În anul 2004 diaconul bisericii Mihai Olie, a plecat în SUA, şi m-a împuternicit să duc mai departe lucrarea de aici ca şi misionar. În anul 2009 am fost ordinat ca şi păstor pentru ca să fie mai uşor de dus activitatea bisericii.
R.B. Câţi membri are biserica „Sfânta Treime” din Arioneşti?
T.S. La moment suntem 10 membri şi biserica este în proces de creştere. Deşi în Arioneşti sunt mai mulţi creştini, ei se duc la biserici de altă confesiune. Dar mă bucur că unii creştini se întorc acasă şi astfel putem duce lucrarea lui Dumnezeu mai departe împreună.
R.B. Dar în societate cum vă implicaţi?
T.S. Mai mult ne bazăm pe lucrarea de misiune personală, de la om la om. Alte activităţi nu prea am putut face, pentru că nu am avut cu cine, pentru că erau mulţi bătrâni. Anul trecut am organizat o tabără pentru copii unde au venit 40 de copii să înveţe Sfintele Scripturi. Vreau să spun că tabăra a avut un efect bun, pentru că unii adolescenţi vin la biserică acum. Apoi toate încercările la care suntem supuşi ca şi creştini acum, ne fac ca să ne implicăm mai mult.
R.B. Cât ţine de proiectul de predare a religiei în şcoală, cum vă implicaţi?
T.S. Nu ne-am implicat încă. Ştiu că este o posibilitate, dar nu avem cadre bine pregătite care să ducă acest obiect copiilor.
R.B. Care sunt planurile de viitor ale bisericii?
T.S. Dorim ca la vară să organizăm din nou o tabără de zi. Apoi să deschidem în sfârşit şcoala duminicală. Acum cu toate aceste provocări la care suntem supuşi ca şi creştini trebuie săavemo atitudine civică puternică faţă de legile rele care ni se impun, de aceea dorim să fim activi în informarea cetăţenilor că sunt oameni răi care doresc distrugerea creştinismului şi discriminarea lor.
R.B. Vă mulţumesc mult.
