Istoria Bisericii Creștine ”Pâinea Vieții” din comuna Crocmaz raionul Ștefan Vodă

0
2336

Satul Crocmaz situat la o distanță de 140 kilometri de orașul Chișinău este amplasat pe malul drept al râului Nistru.  Este recunoscut pentru rezervația naturală Pădrurea Împărătească dar și pentru diversitatea religioasă din această comună. Zece la sută din populația satului suunt creștinii baptiști. Despre istoria lor și evoluția acestei comunități creștine ne-a relatat diaconul bisericii Pâinea Vieții, Victor Bâta.

R.B. Vă rugăm să ne povestiți cum a ajuns Evanghelia în comuna Crocmaz?

B.V. Data nașterii bisericii din Crocmaz noi o calculăm din anul 1926 când a fost oficializat primul botez nou testamental în comuna noastră. Însă până atunci a fost o cale un pic mai lungă. În sat locuia un om pe numele Vlas. El era temător de Dumnezeu și frecventa  biserica ortodoxă din sat. Slujirea lui în biserică era aceea de corist. Tot în acele vremuri la începutul secolului 20 un om din sat a venit din România cu o Evanghelie, familia acestuia era Paric. Preotul din sat auzind că un om are Evanghelie l-a chemat la el și început a-și bate joc de el. Atunci omul despre care vă spuneam, Vlas  a văzut comportamentul  agresiv al preotului față de Cuvântul lui Dumnezeu și faptul că nu permitea la nimeni să aibă o Biblie acasă, și a rămas foarte dezamăgit. Cea mai mare durere era că preotul nu citea niciodată din Evanghelie și uneori nega lucrurile scrise în Ea.  Vlas a început să cerceteze Scripturile singur să vadă dacă ce spune preotul este adevărat. Vlas nu a găsit Biblia la un preot din biserica ortodoxă din sat, dar la o comunitate mică de creștini baptiști din satul Olănești care deja aveau propria lor casă de rugăciune, astfel  nu după mult timp, Vlas l-a acceptat pe Domnul Isus, devenind primul creștin din sat.  Însă venind în sat a avut parte de foarte multe persecuții din partea autorităților române de la acea vreme și din partea bisericii ortodoxe. S-a ajuns până acolo că Vlas a fost închis trei zile și trei nopți într-un beci și forțat să se lepede de la creștinism. El nu a făcut-o, ba mai mult după ce a fost eliberat 6 persoane au primit botezul în anul 1926. Apoi în anii până la cel de al doilea război mondial, persecuțiile din partea autorităților se tot măreau. La inițiativa preotului și a autorităților satului doreau ca pe primii creștini să îi deporteze din sat. Dar Domnul a fost cu ei, și biserica creștea tot mai mult. Cunosc foarte bine această istorie pentru că Vlas, despre care vă povestesc, este bunicul meu.

În timpul comunismului au continuat prigoana. Deja profesorii erau acei care nu permiteau copiilor evanghelicilor să meargă la biserică cu părinții lor.  Noi evident, nu ne-am supus acestor reguli. Îmi aduc aminte cum cum o dată într-o duminică plecam la biserică și am fost opriți în fața primăriei de autorități ca să nu plecăm noi copii la biserică.  Părinții mei au fost mustrați aspru.  Dar noi am aplicat o altă strategie. Nu mai mergeam în grup ca înainte, ci fiecare pleca singur la o ora anume ca să nu fim urmăriți, numai vorbesc de marginalizările la care eram supuși la școală. Dar spre fericire erau și profesori care veneau la biserică. Chiar dacă  de la început veneau cu un scop de a ne denigra, mai pe urmă deveneau și ei creștini fiind atinși de Cuvântul lui Dumnezeu.

 R.B. Câți membri are acum biserica?

B.V. În prezent biserica din Crocmaz are 110 membri.

R.B. Cine sunt slujitorii acestei biserici?

În prezent nu avem păstor, de aceea suntem trei diaconi care slujesc bisericii. Aceștia sunt Ciumac Alexandru, eu (Bâta Vitalie) , și Vladimir Ciorbă.

R.B. Cum vă implicați în societatea în care sunteți?

B.V. Implicarea  noastră este diversă. Ne orientăm foarte mult în colaborarea cu școala din comună. După cum v-am spus mulți dintre învățători l-au acceptat pe Domnul Isus și acum ei sunt niște mesageri în sistemul de învățământ din localitate.  Unul dintre ei, Roma Efimovici a fost un ateist convins, chiar a participat la distrugerea bisericii, dar Dumnezeu a lucrat în viața lui, și a devenit astfel creștin.  Și acum biserica noastră are mulți profesori. Aceștia acum predau și ore de religie în școală după curicula evanghelică. Deasemenea avem câteva proiecte sociale în care ajutăm ocazional persoanele social vulnerabile din comună.

R.B. Ați menționat că profesorii predau religia în școală după curicula evanghelică. Vreau să vă întreb câți copii învață după această programă?

B.V. În prezent învață în jur de 30 de copii după curicula evanghelică.

R.B. Care sunt planurile de viitor ale bisericii “Pâinea vieții”?

V.B. Dorința noastră cea mai mare este ca fiecare creștin să fie o mărturie vie acolo unde este. Vreau să vă spun că toate satele din raionul Ștefan Vodă are o prezență evanghelică stabile. Și de aceea ne rugăm Domnului pentru ca să ne dea noi oportunități unde să plecăm să plantăm biserici. Raionul Ștefan Vodă are 24 de sate și comune, iar în celelalte patru sunt puncte de misiune în care ne implicăm și noi. Apoi ne rugăm ca Domnul să scoată un păstor pentru biserica noastră.

R.B. Care sunt nevoile bisericii?

V.B. Nevoile noastre sunt specific întregii comunități creștine. Mulți membri se confruntă cu lipsa de locuri de muncă. Apoi o nevoie, așa cum am mai spus, este că nu avem un păstor. Dar credem că îl vom avea. Și cea mai mare nevoie este ca să fim cu inima deschisă pentru nevoile altor oameni.

R.B. Mulțumesc pentru interviu.