Istoria Bisericii Creştine „Lumina Adevărului” din oraşul Rezina

Cu o populaţie de peste 10 mii de locuitori, oraşul Rezina nu diferă de alte centre raionale din Republica Moldova. Totuşi, în acest oraş situat pe malul drept al râului Nistru, Dumnezeu îşi face lucrarea prin biserica “Lumina Adevărului”. Despre istoria acestei biserici ne-a povestit păstorul ei Virgil Pavliuc în interviul  pe care vă propun să îl citiţi.

RB:  Domnule Pavliuc, care este istoria bisericii din oraşul Rezina?

Virgil Pavliuc: În anul 1990 Ilie Bojonca, un misionar din satul Antoneşti  raionul Ştefan Vodă s-a mutat cu familia în oraşul  Rezina  cu viziunea de a planta biserici in aceasta regiune . În această parte a ţării nu erau biserici deloc , doar un frate batrân din satul Cinişeuţi care mergea la adunarile creştinilor din oraşul Orhei.  Dumnezeu a binecuvintat lucrarea  misionarului şi în anul 1995 în Rezina s-a înregistrat  biserica  cu 12 membri. Acest lucru a încurajat deschiderea a noi biserici  în satele Păpăuţi, Mateuţi  şi în oraşul Râbniţa (Transnistria)  a fost   înregistrată cite o biserică. În fiecare biserică a fost ordinat câte un păstor. Pe atunci ne adunam în încaperi diferite închiriate de la şcoli, banci comerciale sau  cămine unde găseam vre-o sala. S-a întâmplat că petreceam adunări  şi afară sub cerul liber fiindcă erau ocupate încapereile pe care le închiriam. În anul 1997 am preluat lucrarea fratelui Ilie Bojoncă  din motivul   mutării dânsului  în Căuşeni. De-a atunci păstoresc aceasta biserica cu numele ,,Lumina Adevarului” .Au fost situaţii şi mai grele când creştinii suportau şi persecuţii  din parte preoţilor ortodocşi şi a oamenilor întărâtaţi de ei . Aceste lucruri  se întîmplau în satele de misiune unde veneam cu programe de evanghelizare. Am fost împroşcaţi şi cu pietre, întîmpinaţi  cu furce, scrisori cu ameninţări  găsite la porţile creştinilor, huiduiţi  şi  alungaţi,  dar prin toate acestea Dumnezeu era Acela care era proslăvit şi creştinii întăriţi în credinţă.

R.B. Cine sunt liderii bisericii “Lumina Adevărului”?

V.P. În biserica din Rezina la moment este un păstor (Virgil Pavliuc) şi înaintaţi la termen de testare doi diaconi. Liderul de tineret este  Alexandru Catană  şi avem câte un responsabil pe departamentele pe  care le  are biserica . Departamentul de misiune – Ilie Banaruc, responsabil cu  lucrarea cu copiii  este Nicolai Patrunjel. Lucrarile de caritate  sunt conduse de Gheorghe Perlog  iar ceea ce tine de  muzica – Oncea  Galina. În present  biserica este formata din 63 de membri.

R.B. Care este implicarea creştinilor din Rezina în societatea în care trăiesc?

V.P. În societate ne implicam cât putem şi acesta este scopul nostru, ca să fim cu adevărat  lumină aşa cum e numele bisericii ,,Lumina Adevărului “. Am reuşit să realizam mai multe proiecte sociale. În cadrul bisericii am deschis un centru de zi unde hrănim  în jur de 16-20 de copii din familii social vulnerabile . Şi acolo li se oferă un sprijin material, educaţional şi spiritual. Copiii au posibilitatea să înveţe arta plastică prin A.O. ChrisArt ,, Prin Artă spre sufletul copilului” pe care îl conduc. Deasemenea hrănim şi bătrinii din localitatea noastră. Cu conducerea locală suntem în relaţii bune şi obişnuim ca orice lucrare sociala să o realizăm în colaborare. Avem vizite şi la azilul de bătrâni. Le pregătim câte o masă de sărbatoare la diverse evenimente  şi le vestim Evanghelia. Tineretul  de asemenea se implică în societate cu diferite proiecte cum ar fi  curăţenie în oraş, repararea  băncilor de pe stradă, predarea modului sănătos de viaţă în şcoli , traficul de fiinţe umane, narcomania şi alcoolul.

R.B. Cât tine de predarea religiei în şcoală, în ce mod v-aţi implicat?

V.P. În privinţa predării religie în şcoli, a fost anul trecut o încercare dar nu am reuşit să realizam aceasta lucrare din lipsa materialului didactic şi lipsa unui număr adecvat de copii care să scrie cereri. Sperăm ca anul acesta să reuşim .

R.B. Care sunt nevoile bisericii şi cum pot cititorii portalului nostrum să se roage pentru ele?

V.P .Ce mai urgentă nevoie este  să  finisăm reconstrucţia clădirii şi trimiterea de  noi misionari pentru multe alte sate din împrejurime. Deasemenea o altă dorinţă este să putem mai mult să ne implicăm în predarea religiei în şcoli şi realizarea noilor proiecte sociale în localitatea în care ne-a pus Dumnezeu.

R.B. Vă mulţumesc pentru interviu.