Istoria Bisericii Creştine „Izvorul Vieţii” din Chişinău

Dorind să aflu istoria bisericii creşinte “Izvorul Vieţii” din Chişinău i-am solicitat un interviu domnului Vasile Taşcă, care slujeşte acestei biserici de mai mulţi ani. Vă propun să citiţi acest interviu.

Domnule Taşcă povestiţi-ne vă rog cum a apărut Biserica Izvorul vieţii?

V. T. Biserica creştină baptistă „Izvorul Vieţii” îşi are începutul încă din anul 1961. Biserica care acum se numeşte „Izvorul Vieţii” s-a desprins de la o altă biserică care se afla lângă gara feroviară. Am apărut ca şi biserică într-o perioadă plină de restricţii şi prigoniri din partea autorităţilor sovietice comuniste. Pe atunci ne adunam într-o încăpere de pe lângă gara feroviară. Atunci autorităţile ne-au interzis tot ce are legătură cu Sfintele Scripturi. Ca şi biserică am ales să ascultăm de Dumnezeu, pentru că comuniştii ne impuneau standartele lor în locul celor din Sfânta Scriptură. Până în anul 1985 în oraşul Chişinău au existat două biserici înregistrate, şi noi eram una din ele. Împreună cu creştinii acestei biserici timp de nouă ani ne adunam la noi acasă, unde organizam serviciile divine. Acest lucru a durat din 1986 până în anul 1995. Tot în anul 1986 din biserica noastră  au plecat mai mulţi lideri care au format o nouă biserică pe strada Vadul lui Vodă din sectorul Ciocana al capitalei. Apoi putem spune că suntem fericiţi că din biserica „Izvorul Vieţii”, liderii care au plecat de la noi au plantat încă 6 biserici creştine.

Primul păstor al bisericii a fost Grigorie Rudenko, care a suferit foarte mult pentru credinţă. A făcut chiar şi puşcărie pentru convingerile sale creştine. Îmi aduc aminte cum prin anii 1979 -1985 din biserica noastră au făcut închisoare 6 persoane, inclusiv şi eu pentru că eram creştini. Eu am stat închis în puşcăria de la Cahul şi Pruncul după ce în 1980 miliţia m-a prins că aveam la mine literatură creştină. Îmi aduc aminte că acele timpuri de prigoană au întărit şi mai mult credinţa noastră în Domnul Isus. Poliţia de multe ori ardea  literatura creştină pe care o aveam, ne ameninţa regulat şi ne amenda. De exemplu la noi în curte era un cort pe care l-am amplasat pentru serviciile divine. De multe ori acel cort era efectiv nimicit. Veneau miliţienii şi cu un grup de puşcăriaşi şi ne nimiceau cortul. Această situaţie a durat 13 ani.

Actualul local al bisericii l-am primit o dată cu „perestroika” de pe timpul lui Gorbaciov, când în URSS s-a început  a se respecta drepturile omului, numai după ce preşedintele sovietic a avut o întâlnire cu omologul său din SUA, Reagan. Atunci cu o zi înainte de întîlnire a fost eliberaţi din puşcăriile sovietice toti cei condamnaţi pe motive religioase. Anume din acel moment s-a schimbat legislaţia cultelor, iar autorităţile locale ne-au ieşit în întâmpinare prin oferirea actualului local. În acea vreme primar al capitalei era Vladimir Dobrea. În prezent la biserică vin 250 de oameni să se închine lui Dumnezeu şi să studieze Sfintele Scripturi.

Din păcate aşa simt eu că, creştinii din zilele de azi sunt mult mai pasivi în vestirea Evangheliei. Se pare că dragostea dintâi dispare încet. Sălile bisericilor devin tot mai pustii. Acum avem tot, libertate de a spune din Cuvânt, dar din păcate prea puţin o folosim. Poate mai avem nevoie de vreo prigoană ca să ne trezim din starea aceasta? Îmi mai aduc aminte cum poliţiştii aveau câini pe timpuri ca să ne sperie să nu mai venim la închinare. Aceste istorii le povestim tineretului de azi, pentru a-i conştientiza de vremurile bune care ni le-a dat Dumnezeu pentru a vesti Evanghelia.

Cine sunt liderii Bisericii Izvorul Vieţii?

V.T. Pentru a spune cine sunt liderii de azi, nu pot să nu îi amintesc pe cei care au fost până la noi. Este vorba de Ivan Belev, şi Boris Gladkeivici, care au păstorit biserica din 1972. Ivan Belev a decedat în 2009, după ce a trăit o viaţă frumoasă de creştin, ceea ce nu înseamnă că a fost uşoară. Nici Ivan Belev nu a scăpat de închisorile comuniste, lucru care i-a marcat foarte mult sănătatea. Îmi aduc aminte cum  putea el  să mângâie din Cuvântul lui Dumnezeu pe cei disperaţi. Era un om foarte respectat de cei din jurul lui.

În prezent biserica este condusă de Vladimir Şerbina şi Eduard Edu. Apoi în cadrul bisericii mai sunt trei diaconi, Domuşci Fiodor, Coş Ghenadie şi eu.

Cum se implică biserica în societate?

V.T. Ne implicăm prin aceea că ajutăm pe cei care sunt în nevoie. Ne străduim să împlinim porunca lui Hristos de a spune Evanghelia la orice făptură. Avem în periferii biserici mai mici pe care le ajutăm. Avem în cadrul bisericii o fanfară puternică, prin care ducem mesajul Sfintelor Scripturi  la alţi oamenii din sectorul Buiucani unde suntem amplasaţi. Ne străduim să utilizăm toate oportunităţile pe care le avem în prezent doar pentru a prezenta Evanghelia.Vara organizăm tabere  pentru copii şi adolescenţi.

Are biserica Izvorul Vieţii lideri pregătiţi pentru a preda obiectul „Religiei” în şcolile publice?

Sigur că avem. În cadrul bisericii avem chiar profesori care predau în şcolile laice, este vorba de Simion Castraveţ, care pe lângă faptul că este profesor şi vice director, face lecţii biblice de mulţi ani  în cadrul orei de eduacţie moral spirituală. Şi copii şi părinţii lor ştiu de acest lucru.  Deasemenea avem lideri care au făcut studii teologice, Igor Ciobanu, Natalia Beleva, Eduard Edu. Eu consider că este un lucru foarte bun.

Vă mulţumim mult

Articole recomandate: