Istoria Bisericii Creştine „Isus Păstorul cel Bun” din oraşul Chişinău

Dorind să aflu istoria bisericii “Isus Păstorul cel Bun” i-am solicitat un interviu păstorului acestia, Gheorghe Mihalcea. Vă propun să citiţi acest interviu.

R.B. Domnule Mihalcea, povestiţe-ne istoria bisericii „Isus Păstorul cel Bun”

G.M. Ca şi biserică, oficial suntem din anul 2004, însă grupul de studiu pe baza căruia a început a exista această biserică îşi are istoria din anul 1995, când împreună cu o familie din Coreea de Sud studiam Biblia. În acest mod timp de 6 ani  ne adunam şi studiam Biblia fiind toţi studenţi la Universitatea Tehnică. Şi noi eram persoane care am rămas constanţi până în anul 2000. Fratele din Coreea pe nume Iosua ne încuraja mereu sa studiem Biblia. Noi nu ştiam nimic despre comunitatea creştinilor baptişti, eram interesaţi doar în a studia Biblia. Apoi Iosua a plecat să îşi continue studiile la Colegiu Pedagogic în anul 2002, an în care am primit propunerea de a  ne înregistra ca şi biserică în cadrul Uniunii Baptiste. Până în anul 2004 nu am avut o încăpere a noastră, însă o dată cu începutul construcţiei bisericii am început a repartiza activităţile din biserică pe departamente. În acest timp biserica a crescut până la 40 de membri  care şi-au exprimat credinţa în apa botezului.  Însă după plecarea lui Iosua numărul membrilor s-a redus considerabil, motivul nici până acum nu îl cunoaştem. Chiar dacă momentan suntem 25 de membri îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce face El prin această biserică. Din anul 2006 am început a ne aduna împreună cu toţi creştinii în noua clădire. De-a lungul istoriei bisericii “Isus Păstorul cel Bun” mă bucură faptul că sunt creştini care încă de la început sunt alături acestei viziuni, de a sluji oamenilor din această regiune a sectorului Râşcani. Lucru care caracterizează biserica Isus Păstorul cel Bun este că avem doar tineri. Nu avem nici un om bătrân, doar eu care am puţin peste 30 de ani, sunt mai învârstă. În rest avem un  contingent de tineri până la 25 de ani,  evident marea majoritatea sunt studenţi din această regiune.

R.B De  ce aţi ales anume denumirea  de „Isus Păstorul cel Bun”, pentru această biserică?

G.M. Misionarii noştri din Coreea au făcut parte dintr-o misiune care pun accent pe conceptul de ucenicizare. Ei folosesc termenul de păstori pentru cei ce fac ucenici. Evident nu este caracteristic conceptului de păstor din cadrul Uniunii Baptiste din Moldova. Chiar şi aşa noi trebuie să fim păstorii pentru oamenii din lumea aceasta, iar Domnul Isus  este exemplul păstorului model. Şi versetul cheie al bisericii este din Ioan 10:11 unde se spune că „Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun îşi dă viaţa pentru oi”. Şi aşa a rămas numele bisericii noastre, pentru că, considerăm că un creştin trebuie să fie un bun păstor.

R.B. Cum se implică  biserica “Isus Păstorul cel Bun” în societate?

G.M. Ne implicăm în societate prin mai multe aspecte. În primul rând  punem un mare accent pe evanghelizare şi pe studiu biblic prin liceele din sectoarele Ciocana şi Râşcani ale capitalei. Ne mai implicăm în lucrarea cu studenţii din campusul studenţesc de lângă biserică. Mergem la ei, facem lecţii biblice.

R.B … care sunt reacţiile studenţilor când veniţi la ei cu astfel de lecţii?

G.M. Sigur, reacţiile sunt diverse. Unii ne resping, dar spre mirarea mea, marea majoritatea vin la aceste lecţii tematice şi ne ascultă ceea ce denotă o sete după Cuvântul lui Dumnezeu. Unii studenţi rămân uimiţi că Biblia vorbeşte despre mai multe probleme cu care ei se confruntă.

Apoi ne implicăm predând limba engleză celor ce doresc să cunoască această limbă. Prin intermediul acestei metode vestim tinerilor Evanghelia. Avem în biserică o familie din SUA, şi Domnul le-a pus pe inimă să slujească moldovenilor prin această metodă. Lucru cel mai interesant este că facem această lucrare chiar în cadrul  Universităţii, iar profesorii ne mulţumesc pentru acest lucru. Eu am învăţat la această instituţie şi am rămas în  relaţii bune cu mulţi profesori, lucru care ne ajută acum să fie accesibil lucrarea noastră. Apoi implicându-ne  în ajutorarea familiile social vulnerabile am reuşit să deschidem un punct de misiune al bisericii  Isus Păstorul cel Bun în satul Ghetlova din raionul Orhei. Dorim deasemenea ca o dată pe săptămână să plecăm la bătrânii din acest sector şi să le oferim câte un prânz cald şi chiar dorim să le facem  curăţenie în casă.

R.B. Cine sunt liderii de azi ai bisericii „Isus Păstorul cel Bun”?

G.M.  Deşi nu suntem o biserică mare, avem lideri pe care ne putem bizui oricând, aici aş dori să îi menţionez pe Vasile Cimpoi, Sergiu Botnarenco şi Sergiu Iastrebov. Dumnezeu prin noi a pornit această lucrare şi îi mulţumim pentru aceasta. Suntem patru familii care conducem departamentele existente în cadrul bisericii, studiu biblic, consiliere şi misiune.

R.B. Cum a ajuns Gheorghe Mihalcea să îl cunoască pe Dumnezeu?

G.M.  Provin dintr-o familie care nu avea nici o legătură cu Dumnezeu. Tatăl meu afirma mereu că este un ateist convins, cel puţin afirma acest lucru până în anul 2003. Tot ce mai auzeam despre Dumnezeu era de la bunica mea, iar la noi în familie tema discuţiei era doar despre bani, şi erau doar certuri din cauza lor. În această atmosferă am crescut până la 17 ani, când am venit la studii la Chişinău.Aici m-am întâlnit cu un coleg care mi-a părut straniu că a început să îmi vorbească despre Isus Hristos. Eu eram total departe de astfel de teme şi nu arătam nici un interes. Acest lucru s-a întâmplat până în luna noiembrie a anului 1995 când am avut un groaznic accident. Am fost bătut până am rămas fără cunoştinţă de către un grup de tineri. Mi-am revenit foarte greu, dar din acele clipe am început să îmi pun întrebări legate de veşnicie. Am început a căuta  despre acest lucru în cărţi filosofice, cărţi orientale. Însă citind aceste cărţi nu am primit nici un răspuns la întrebările mele legate de veşnicie. Atunci mi-am adus aminte de colegul meu creştin, care m-a dus la un grup de studiu biblic. Şi  versetul care mi-a schimbat viaţa a fost din Ioan 14:6, unde Isus spune că doar El este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi nimeni nu vine la Tatăl decât doar prin El. Şi studiind Biblia am înţeles că trebuie să îl accept pe Domnul Isus în inima mea. Şi chiar dacă nu am avut o transformare radicală în viaţa mea, dar am simţit cum Dumnezeu încet îmi schimbă viaţa. Până în anul 2000 lucram la Opel Centru,  şi aveam un salariu foarte mare pentru acele timpuri. Îmi permiteam orice lucru, însă nu aveam nici o împlinire. Chiar dacă am luat şi doctoratura, nici acest lucru nu am simţit că mă face împlinit. În anul 2003  aveam aşa o dorinţă de a face ceva mai mult pentru Dumnezeu, şi am decis să mă împlic în slujire deşi nu ştiam cum să o fac. Am mers atunci la Colegiul Biblic, şi după ce am terminat studiile am început a preda Cuvântul prin grupele de studiu biblic.

R.B  Domnule Mihalcea, cum se implică biserica în proiectul de predare a religiei în şcolile publice?

G.M. Deşi în biserică încă nu avem copii care ar frecventa şcoala, suntem implicaţi în acest proiect. Eu am mers la liceul „Ion Creangă” şi am cerut să predau Biblia în şcoală. Directorul acestei şcoli ne-a refuzat spunându-ne că nu cunoaşte de acest proiect şi nici de curriculum evanghelic. Nu am cedat şi m-am implicat în comuna Ciorescu, unde nu are cine să predea acest curs, şi direcţia şcolii s-a arătat receptivă ca eu să predau după curriculum evaghelic.

R.B. Domnul Mihalcea, vă mulţumesc.