Istoria Bisericii Creştine „Harul ” din comun Truşeni municipiul Chişinău

TruseniLa doar 11 kilometri de capitala ţării se află comuna Truşeni, care administrativ face parte din sectorul Buiucani al oraşului Chişinău. Aici se află o biserică care a rezistat multor încercări de-a lungul timpurilor. Vă propun să citiţi un interviu realizat cu diaconul bisericii “Harul” din comuna Truşeni, Ion Balan.

R.B. Domnule Ion care este istoria biserici în care slujiţi?

I.B Biserica „Harul” îşi are începutul încă din anii 1921 când un frate creştin, Vasile Roşioru a venit în sat şi a început a spune oamenilor din Evanghelie. El a venit cu iniţiativa de a forma un grup de rugăciune cu câţiva creştini din sat, şi prin urmare acest grup a constituit biserica „Harul” mai târziu. După mai mulţi ani în 1930 li s-au oferit un loc de construcţie a biserici, loc unde suntem până în prezent.Construcţia a durat foarte mulţi ani, prin multe încercări şi greutăţi. Primii creştini au depus un efort foarte mare  la construcţia locaşului de închinare. După anul 1935 biserica a fost dată în exploatare. Este o mare binecuvântare că în biserică a rămas un creştin care a participat la contrucţia bisericii până în prezent este vorba de Gheorghe Vârlan. A fost un timp de persecuţii mari în trecut. Veneau autorităţile şi ne spuneau să închidem casa de rugăciuni sau o va demola …

R.B….cine? Autorităţile comuniste?

I.B. ..nu, nu, este vorba de jandarmeria română, pentru că până în 1940 eram o singură ţară cu România. Ei veneau şi ne puneau condiţii drastice. Conducerea bisericii era chemată constat la primărie, erau interogaţi, amendaţi. Fraţii nu cedau şi se întâlneau pe ascuns.

R.B. Cum a rezistat biserica în timpul Uniunii Sovietice?

I.B. În această perioadă nu era mai bine, comuniştii le interziceau copiilor noştri să vină la biserică. Deasemenea ne erau interzise botezurile, şi în permanenţă eram controlaţi de autorităţi. Vreau să vă spun că biserica „Harul” a crescut cel mai mult în timpul prigoanei din timpul Uniunii Sovietice. Cea mai mare creştere a fost în anii 1965-1970 când am avut până la 120 de membri.

R.B. Câţi membri are biserica ?

I.B. În prezent suntem 66 de membri. Dar pentru o comună cum este Truşeniul suntem foarte puţini creştini. Ceea ce înseamnă că lucrăm prea puţin pentru a spune oamenilor Evanghelia.

R.B. Cum vă implicaţi în societate?

I.B. Dacă să luam anul care a trecut, am folosit oportunităţile care s-au  ivit pentru a spune mesajul Bibliei oamenilor. De exemplu, a fost hramul comunei, şi atunci biserica noastră a organizat un program frumos în centrul satului. Acest program a fost foarte frumos  şi apreciat de primar şi săteni, care ne-au mulţumit frumos. Apoi ajutăm bătrânii din comună, le aducem lemne de foc, celor bolnavi le aducem medicamente şi ne rugăm pentru ei îi vizităm pe la case. În fiecare vară organizăm tabere, doar anul acesta nu am făcut din cauza că biserica este în reconstrucţie. Dar în general veneau câte 130 de copii la aceste tabere. Mă bucură faptul că se implică şi tineri în activităţile bisericii. Iată acum în preajma sărbătorilor de Crăciuni tinerii s-au implicat foarte mult cu un program frumos în care au dat cadouri copiilor din sat evident pentru a spune Evanghelia.

R.B. Cine sunt liderii bisericii?

I.B. În prezent eu sunt responsabil pe această biserică. Apoi Valeriu Moisei este învăţătorul bisericii. El se implică foarte mult cu predarea Bibliei după metoda inductivă, acum predă studiul „Doamne vindecă-mi rănile”, un studiu foarte minunat şi puternic. Avem un lider de tineret, Sergiu Balan, care se implică în măsura în care poate să o facă. Sergiu în mare parte se ocupă cu copii şi adolescenţii.

R.B. Dacă tot aţi vorbit despre copii, cum vă implicaţi ca şi biserică în proiectul de predare a religiei în şcoală?

I.B. Noi ne-am interesat  foarte activ. Am respectat toate cerinţele, şi am dus opt cereri la directoarea şcolii unde învaţă copii din familiile evanghelice, dar cu părere de rău, nu am întrunit numărul cerut de direcţia şcolii. Şi apoi nu am avut un profesor care să predea după acest program. Când am fost la Uniunea Baptistă recent, am ridicat această întrebare şi am spus că avem restanţe la acest capitol, şi asta o spun chiar din perspectiva mea, că prea puţin m-am implicat în această oportunitate unică.

R.B. Domnule Ion, de ce credeţi că tot mai puţini oameni în acceptă pe Domnul Isus în zilele noastre?

I.B. Din cauza nepăsării noastre, a creştinilor, care stăm indiferenţi de această mare mântuire. Mă doare să văd că noi ca şi creştini nu suntem activi în răspândirea Evangheliei sistematic. Şi aici vreau să îmi fac o autocritică. Dar vreau ca în anul care vine să pot schimba eu acest lucru şi apoi să îi încurajez pe fraţi  şi surorile din biserica noastră să se implice mai mult.

R.B. Mulţumesc mult

Articole recomandate: