Istoria Bisericii Creștine Filadelfia din orașul Anenii Noi

Chiar dacă este originar din sudul țării, Igor Șeremet a ascultat de chemarea Domnului și a mers să planteze biserică într-o localitate de parte de localitatea sa de baștină. Acum dorința lui este de a ajunge cu mesajul Evangheliei la 82 de mii de oameni din 32 de sate. Vă propun să citiți un interviu cu păstorul bisericii Filadelfia din orașul Anenii Noi, Igor Șeremet.

R.B. Domnule Igor Seremet, de ce anume ați ales să plantați o biserică în orașul Anenii Noi?

I.S. Când eram la colegiu mi-am dorit foarte mult să fiu implicat în biserică, afară de aceasta ni se cerea la colegiu să facem practică. Ca şi la majoritatea tinerilor, atracţia era faţă de o biserică mai mare şi majoritatea când vin în Chişinău, caută o astfel de biserică. Am început să mergem la „Isus Salvatorul”, am încercat să facem practică, am inaintat şi eu candidatura mea pentru practica acolo, dar am înțeles că practica nu se rezumă doar la o singură predica pe an. La sfârşitul anului II câteva familii din Anenii Noi au solicitat să înceapă o biserică română în acest oraș. Acele familii veneau dintr-o biserica penticostală şi deoarece îl cunoşteau pe fratele Mihai Malancea s-au apropiat de el cu ideea de-a începe o biserică. Dat fiind faptul că erau din biserici diferite, fratele a trebuit să le explice câteva principii cu care au fost de acord. S-a început lucrarea cu aceste familii şi cu studenţii de la colegiu. Prima evanghelizare a fost la sfârşitul lunii februarie, care a durat trei zile, unde studenţii de la colegiu au fost implicaţi în împărţirea invitaţiilor, iar profesorii de la colegiu au predicat. Astfel s-a început biserica  în orașul Anenii Noi în anul 1997. După evanghelizare fratele Mihai mi-a propus să fac practica la Anenii Noi. Mă implicam în biserică fie prin predicare, fie prin conducerea programului. Au mers şi două surori de la pedagogie, care se ocupau cu copiii. Când eram deja anul III, am continuat să vin în fiecare duminică la Anenii Noi. Biserica a început să crească, am început să fim implicaţi împreună în misiune din satul Hârbovăţul Nou şi Roşcani, aveam două puncte de misiune ale bisericii din Anenii Noi. La sfârşitul anului III biserica m-a chemat să fiu păstor  după ce finisez colegiul. În august 1998 m-am căsătorit, soţia mea finisase anul I şi trebuia să fie din septembrie la colegiu pentru a continua studiile, asa că ne-am mutat la Anenii Noi cu traiul. Am fost ordinat în 9 mai 1999.  Prin aceste împrejurări a luat naștere biserica din orașul în care slujim în prezent. De la început am avut timpuri foarte grele. Am avut un timp de pelerinaj, din primul an nu am avut un loc unde să ne adunăm, mergeam dintr-un loc în altul. Autorităţile de atunci nu prea erau de acord cu întâlnirile creştine şi ne cereau să mergem dintr-o parte în alta. La sfârşitul anului, ni s-a pus la dispoziţie etajul 3, mansarda unei clădiri unde să ne putem aduna. Fratele Petru Catan a fost de mare ajutor în istoria bisericii, ne-a pus la dispoziţie pentru opt ani de zile clădirea lui. În tot acest timp ne-am rugat pentru un loc al bisericii în care să ne putem aduna. Pentru mulţi dintre bătrânii noştri era dificil să se urce la etajul 3 şi în felul acesta eram motivaţi de fiecare dată să ne rugăm pentru o clădire. Clădirea în care stăm acuma este fosta fabrică de confecţii a oraşului, trecând pe lângă ea am văzut că stă închisă, nefuncţionabilă, asta a fost o motivaţie să începem a ne ruga pentru aceasta. Am încercat de mai multe ori să cumpărăm un teren, apoi o casă a unui om şi nu ne-a reuşit. Multe dimineţi mă sculam, veneam în faţa clădirii şi mă rugam: „Doamne, clădirea aceasta e un loc bun”. Am început a ne ruga insistent. Pe atunci am intrat în parteneriat bun cu o Asociaţie de biserici din Georgia. Au venit în acel an un grup de 16 bătrâni din SUA, şi deoarece îi luam la serviciile noastre şi trebuiau să ridice scările, la sfârşitul săptămânii le spuneam că aceasta fac bătrânii noştri deja de 8 ani de zile. Atunci ei ne-au promis că vor face tot posibilul ca să încerce să ajute biserica. În felul acesta am început procesul mai real în ce priveşte cumpărarea clădirii. După multe alergări, Dumnezeu ne-a ajutat să cumpărăm această fabrică, am pregătit sala în care ne adunăm în prezent ca să putem face serviciile în ea. Suntem aici deja de 5 ani, pe parcursul cărora am încercat să folosim orice spaţiu al clădirii pentru lucrarea cu copiii, tineri, orice.

R.B. În ce lucrări sociale sunteți implicat ca și biserică?

I.S. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multe lucruri în timpul celor 13 ani. La moment avem lucrarea cu copiii, un centru de zi pentru copiii din familiile vulnerabile. Avem permisiunea să adunăm 15 copii, cărora să le dăm un prânz cald, după care avem cu ei diverse activităţi pentru creşterea şi integrarea lor în societate. Facem lecţii biblice cu ei, lecţii cu caracter educativ moral, igiena. Paralel îi ajutăm la pregătirea temelor pentru acasă, în felul acesta îi ajutăm să crească, ei fiind din familii cu părinţi mai iresponsabili, alţii sunt fără părinţi. La moment vin în jur de 20 de copii, clasa ne permite să adunăm 15 copii. Avem un proiect şi pentru bătrâni, am încercat să găsim un mic suport pentru ei. Nu suportul în sine este important pentru noi, cât posibilitatea de a-i vizita şi a discuta cu ei. Cel puţin 5 bătrâni din proiect sunt deja membri a bisericii, dar avem mulţi care nu au fost niciodată la biserică. N-au avut posibilitatea să vină din cauza sănătăţii lor, dar care eu cred că L-au primit pe Domnul Isus şi asta ne încurajează că într-o zi ne vom întâlni cu mulţi dintre ei în cer. Avem 20 de bătrâni. În prezent suntem 53 de membri. Au fost unii care au plecat, însă aceasta ne-a învăţat mai mult să depindem de Dumnezeu. Şi dacă pleacă cineva, locul se eliberează pentru o alta persoana, care vine la Dumnezeu.

R.B. Care sunt planurile de viitor ale bisericii Filadelfia?

I.S. Avem mai multe planuri. Cu biserica suntem în cel de-al 13 an. Am încercat să încurajăm biserica anul acesta să vadă în numărul acesta ceva frumos, ca fiecare membru din biserică să se investească în 3 persoane, nu contează din ce categorie sunt, important este să investesc în 3 persoane în aşa fel, încât să văd diferenţa în viaţa lor la sfârşitul anului. Încurajăm aceasta de fiecare dată. Dorim să facem tot posibilul în ce priveşte lucrarea de tineret, să avem acces la liceul raional, unde vin tineri din satele vecine. Într-o dimineaţă, stând în Cuvânt am citit despre pilda bogatului căruia îi rodise ţarina. Prima mea întrebare era ce vrea Dumnezeu să-mi vorbească. Dumnezeu care vorbeşte de fiecare dată, şi în dimineaţa aceea a avut un Cuvânt special care m-a motivat să încerc să pun pe hârtie o viziune. Prin aceasta Dumnezeu mi-a spus că nu ştiu ce am de făcut până ies la câmp. Bogatul a ieşit la câmp şi a văzut că are roade de strâns. Atunci m-am aşezat şi am început să fac o hartă a raionului Anenii Noi, acolo am pus toate satele din raion, fiecare sat cu numărul de locuitori. Aceasta mi-a dat o viziune mai largă a contingentului de oameni pe care îi avem în oraşul Anenii Noi, 12.000 locuitori. Avem în jur de 82.000 locuitori în tot raionul. În total avem 32 de sate. Am adunat numărul membrilor a tuturor bisericilor baptiste şi penticostale şi cred că ajungem până la 300 de membri. Acesta este un lucru care ne vorbește cu putere că 82.000 de locuitori sunt oameni nenăscuţi din nou, care trebuie câştigaţi. Am început să mă rog pentru o posibilitate de-a ajunge la aceşti oameni. Dacă am putea planta câte o biserică în aceste sate acesta va fi lucrarea cea mai mare pentru fiecare localitate. Aceasta este o nevoie şi am încercat să ne implicăm în plantarea de biserici. La Hârbovăţ din anumite motive am întrerupt, la Roşcani încă continuă şi am început o misiune la Speia. Dorința mea este ca să avem lideri  bine pregătăți pentru a putea fi trimiși în localitățile unde nu este o prezență evanghelică.

R.B. Vă mulțumesc pentru interviu