Istoria Bisericii Creștine ”Emanuel” din comuna Sângereii Noi raionul Sângerei

Emaus

Vizitând comuna Sângerei primul lucru care te uimește este multiconfesionalitatea acestei comune. Aici convețuiesc  în bună înțelegere și armonie oameni de diferite confesiuni, începând de la bapitști, adventiști, penticostali și ortodocși.  Doar în acest sat am văzut cum proprietarul unui magazin fiind adeventist a angajat o vânzătoare  adeptă a cultului penticostal.  Iar în magazin a intrat un om reprezentând cultul baptist și salutându-se cu Pacea Domnului către proprietar și vânzătoare. Acest  exemplu frumos de convețuire merită de apreciat.  Apoi  această comună este una din puținele din Republica Moldova unde neoprotestanții sunt majoritatea. În  acest sens i-am solicitat un interviu păstorului bisericii Emaus, Pavel Gubceac

R.B. Domnule Pavel , cum a luat naștere biserica Emaus în comuna Sângereii Noi?

P.G. Biserica din comuna noastră își are originea încă din anul 1925. Îmi aduc aminte că la noi în sat a venit o familie de misionari, care au început a vesti Evanghelia. Bunelul meu, Vasile Damian, a fost primul locuitor al satului care a crezut în Domnul Isus. După aceasta mai multe familii au crezut și s-a pus problema să construiască o casă de rugăciune. Din păcate în timpul regimului comunist am întâlnit foarte mari persecuții. Nu ne permiteau să construim o casă de rugăciune, însă acest lucru nu ne-a împiedicat să ne adunăm pe la case. Oameni văzând felul frumos al creștinilor din sat, se pocăiau și doreau să devină   creștini.  Au fost vremuri grele, așa părinții noștri ne-au povestit…

R.B. Dar ce țineți minte din acele vremuri?

P.G. Țin minte că autoritățile nu doreau nici de cum să ne construim o casă de rugăciune. În pofida acestui lucru, frații au început a aduna materiale de construcție cu toată opoziția autorităților și a miliției. Încetișor s-a construit această casă de rugăciune în centrul satului. După ce am construit-o, comuniștii ne-au închis-o și au transformat biserica într-un depozit de cereale, ca apoi să o transforme în clubul satului. Credincioșii au început a se aduna pe la case. Chiar și așa, autoritățile nu se opreau de persecutat și ne urmăreau mereu. Știu că veneau și urmăreau copiii a căror familii vineau la biserică, se botezau și studiau Biblia. Conducătorii noștri erau alungați și amendați în permanență de autorități. Atunci bunelul meu a decis ca, casa în care trăia el să fie casă de rugăciune pentru creștinii din sat pentru că numărul credincioșilor creștea tot mai mult. A trebuit ca biserica să fie din nou reconstruită și de mai completat la construcția casei bunelului meu.

R.B. .. și cum a crescut biserica în acele vremuri?

P.G. .. vă spun sincer că prin mărturisirea Cuvântului și prin mărturia fiecărui creștin din sat. Creștinii erau o lumină în comună, iar oamenii vedeau viața lor frumoasă, chiar dacă comuniștii persecutau foarte tare biserica și scoteau doar vorbe urâte la adresa noastră pe la adunări. Ba mai mult, și această casă de rugăciune au închis-o, și au transformat-o în fermă de creștere a puilor și apoi bibliotecă, ca apoi să abandoneze total această construcție. În anul 1976 am început a construi o nouă casă de rugăciune, pentru că am ajuns până la peste 100 de membri. Comuniștii într-atâta își băteau joc de noi că nu ne permiteau să construim casa de rugăciune cu un centimetru mai mult decât cea precedentă. Din orice lucru făceau batjocură la adresa noastră. Dar slăvit să fie Dumnezeu pentru anii 1990 când regimul totalitar a căzut, și ne-a fost mult mai ușor. Atunci a crescut biserica foarte mult, veneau foarte mulți la biserică.

R.B. Câți membri sunteți în prezent?

P.G. Acum suntem 180 de membri, dar mulți sunt plecați peste hotarele țării pentru a găsi un trai mai bun.

R.B. Cum se implică acești membri în societate?

P.G. Foarte mult ne dorim să fim o mărturie bună în fața oamenilor din sat. Ne implicăm prin diferite programe de evanghelizare care se ivesc. De exemplu de Craciuni distribuim cadouri copiilor, și prin acest program le spunem despre cadoul cel mai mare care este Domnul Isus. Spre deosebire de alte comune, Sângereii Noi este un sat în care nu este un om să nu fi auzit Evanghelia.  De aceea ne rugăm ca sămânța aruncată să aducă mare rod pentru Împărăția lui Hristos.

R.B. Când a crescut biserica mai mult, până în anul 1990 sau după ?

P.G. Biserica a crescut considerabil o dată cu independența țării. În acei ani, foarte mulți oameni veneau la Hristos, aveam câte două, trei botezuri pe an a câte 20 de oameni. Era ceva minunat. Acest lucru s-a întâmplat până în anul 2002. Apoi a urmat o stagnare, și undeva este și vina noastră a conducătorilor.

R.B. Cum vă implicați cu proiectul de predare a religiei în școală?

P.G. Din păcate faptul că nu s-au găsit profesori calificați ne-a facut ca anul acesta să nu se predea religia în școală după programul evanghelic. Dar, avem profesori penticostali și baptiști în liceu care dorim să fie pregătiți pentru a preda după acest program. Recunosc că avem restanțe la acest capitol. În liceu, din cei peste 600 de copii, mai mult de jumătate sunt din familii de evanghelici.

R.B. Care sunt cele mai mari nevoi ale bisericii, și cum pot cititorii portalului Moldova Creștină, să se roage pentru ele?

P.G. Prea puțin ne implicăm cu învățătura Bibliei ceea ce nu este bine.  Apoi ne rugăm ca să putem noi motiva oamenii din sat să vină la Hristos și să aibă un trai creștinesc.

R.B. Vă mulțumesc

Articole recomandate: