Istoria Bisericii Creştine „Emanuel” din comuna Sauca raionul Ocniţa

Comuna Sauca este una din localităţile care a ajutat la răspândirea Evangheliei în multe localităţi din nordul ţării. În timpul Uniunii Sovietice biserica de la Sauca a fost  locaşul pentru închinare a zeci de localităţi. Cum este situaţia în prezent ne-a povestit  diaconul bisericii, Grigorie Sorbală.

R.B.Domnule Sorbală  care este geneza apariţie creştinismului în comuna Sauca?

G.S. Biserica de la Sauca îşi are originea încă din anul 1926. Primul creştin baptist care a venit în Sauca a fost un prizonier de război , Leonte Colesnic. El a fost prizonier în primul război mondial. Fiind în prizonierat în Austria, cu el mai erau câţiva fraţi baptişti, de la ei acesta a auzit Evanghelia şi tot în Austria a şi primit botezul. Venind acasă nu a spus la nimeni că este creştin. El avea un vecin , Iacob Ciornâi, cu care zi de zi discutau dar nu spunea la nimeni că este creştin.  Moşul Iacob a devenit creştin mult mai târziu, dar era supărat pe Leonte că nu i-a spus nimic din Evanghelie. Apoi în comuna noastră trăia un om, Vladimir Zadnipru. O dată dânsul a plecat să facă făină la moara din Arioneşti, şi s-a întâlnit cu Ion Anton Tricolici, care în timp ce se făcea făină i-a vestit Evanghelia lui Vladimir Zadnipru, care s-a şi pocăit la moară.Venind acasă plin de bucurie i-a spus şi soţiei sale despre ceea ce a făcut, şi a venit cu o Biblie de la Arioneşti. Timp de câteva ore i-a citit din Biblie că trebuie să încheie un legământ cu Domnul Isus pentru a avea păcatele iertate şi viaţă veşnică, şi soţia lui Zadnipru  a devenit şi ea creştină. Încetişor au început a face din casa lor un locaş de închinare. Între timp a auzit şi Leonte Colesnic, că în sat sunt mai mulţi creştini  şi venind  într-o duminică dimineaţa la Vladimir Zadnipru şi i-a spus că este creştin şi el. Pe urmă a venit şi Paul Sorbală cu soţia lui Anica şi biserica aşa a început a creşte. Fiind biserica mai mare, primii creştini au început a se aduna deja la Paul Sorbală acasă.  Prima evanghelizare în sat a fost la moartea lui Iacob Ciornâi. A venit la înmormântarea fratelui Iacob şi presbiterul din Bălţi, Eugen Jurenco  care a  predicat până la cimitir. Între timp şi preotul ortodox mergea printre oameni şi îi instiga la ură. Când am ajuns la cimitir poarta era închisă de preot. Dar tot satul era la poarta cimitirului pentru că dorea să vadă prima înmormântare creştină baptistă. Presbiterul din Bălţi a luat o cuvântare şi i-a întrebat pe locuitorii satului cui, moş Iacob Ciornâi i-a făcut vre-un rău în viaţă lui. Tot satul a strigat că la acest om la nimeni nu a făcut nici un rău. Atunci Eugen Jurenco i-a întrebat de ce nu îl primesc în cimitir răposatul Ciornâi. În acel moment foarte mulţi oameni au sărit peste gard şi au luat sicriul cu trupul fratelui Iacob Ciornâi şi l-au dus la groapa. Preotul a rămas foarte ruşinat după această istorie.

Biserica creştea foarte bine până la începutul celui de al doilea război mondial. A devenit în această perioadă creştin şi familia scriitorului emerit din Moldova Petru Zadnipru. În timpul râzboiului toţi fraţii au plecat pe front, iar soţiile lor au continuat mersul bisericii.După război a venit puterea sovietică, şi aici toate libertăţile noastre au fost limitate. Aceştia ne-au cerut ca să înregistrăm casa de rugăciuni dacă nu ne închid Biserica. Dar îi mulţumim Domnului pentru aşa fraţi ca Ion Galer, Vladimir Zadnipru care au ştiut cum să vorbească înţelept cu autorităţile şi am depăşit şi aceste situaţii.

O altă lovitură pentru biserica noastră  a fost legea cultelor unde era stipulat că nu ai dreptul să botez mai jos de vârsta de 30 de ani. Ei argumentau că Isus, în care voi credeţi s-a botezat la 30 de ani, şi voi sunteţi urmaşii Lui, prin urmare uramţi-L pe El. Cei mai în vârstă se botezau, dar am avut un caz când o tânără din satul Braicău, dorea să primească botezul deşi ea avea doar 18 ani. Evident că a fost botezată. Peste două săptămâni biserica noastră a început să fie prigonită din cauza că botezam adolescenţii. Ministrul Cultelor din acea vreme l-a dat afară din funcţia de păstor pe slujitorul bisericii. Aşa a procedat şi cu alt păstor pentru că acesta i-a spus că Domnul Isus a murit şi pentru el.

O altă lege care a făcut dificilă activitatea bisericii a fost cea de a interzice copiilor până la 18 să vină la biserică. Evident că nu ne-am supus, pentru că,copilaşii trebuie să vină la biserică.

RB. Cât a durat această perioadă de persecuţie?

G.S. Astfel această perioadă a durat până în anul 1980. Dar chiar dacă erau prigoană oamenii veneau la biserică în număr foarte mare, şi erau foarte mulţi tineri la acea perioadă în biserica de la Sauca.

R.B. Câţi membri are biserica?

G.S. În prezent biserica are 40 de membri

R.B. Şi cine sunt liderii acestei biserici?

G.S. Liderii bisericii de azi sunt Samuel Sorbală, Tudor Tricolici şi Mihai Sorbală care este şi păstorul principal.

R.B. Cum s-a implicat şi cum se implică biserica din Sauca în societate?

G.S. În trecut metoda cea mai eficientă de implicare cu Evanghelia în societate era cea de la persoană la persoană.  Organizăm diferite  evanghelizări. Apoi  organizăm tabere de zi o dată pe an pentru copii din sat. Zilnic veneau câte  100 de copii, chiar directoarea şcolii a rămas uimită cum copii care veneau la taberele de zi, organizate de noi au învăţat atâtea lucruri frumoase, pe care, după spusele directoarei, nu reuşesc să îi inveţe într-un an. De aceea  ne bucură faptul că încă flacara evangheliei este vie.

R.B. Care sunt cele mai mari probleme ale bisericii?

G.S. Cred că cea mai mare problemă a biserici este amorţeala în care cad tot mai multe biserici. Oamenii ascultă Evanghelia dar nu doresc să îl accepte pe Domnul Isus în inimile lor.  Eu mi-am făcut o convingere, că Evanghelia a înaintat mai mult în timpul prigoanelor de-a lungul istoriei. Acum în timp de pace şi linişte creştinii nu mai au dorinţa de a face misiune. Aceasta cred ca este probema multor biserici. Apoi o altă problemă este că sunt tot mai mult localităţi chiar din ţara noastră unde nu este nici o biserica evanghelică. Chiar noi avem sate vecine, unde deşi facem evanghelizări, oamenii nu doresc să vină la Hristos.

R.B. Vă mulţumesc pentru interviu