Istoria Bisericii Creștine din satul Zahareuca din raionul Telenești

Satul Zahareuca face parte din cadrul comunei Sărătenii Vechi cu o populație de peste 2600 de ocuitori. Pe timpuri aceste localități cedau doar Chișinăului după numărul de case. Anii 1772 au fost anii de înflorire ai acestor localități. Evenimentele istorice au făcut însă ca această localitate să rămână doar o comună care nu se deosebește cu nimic de alte localități din țară. Creștinii evanghelici din aceste localități au și ei o istorie. Despre istoria creștinilor de aici ne-a relatat păstorul bisericii Oleg Rusnac.

Radu Blendarencu: Domnule Rusnac, care este geneza apariției creștinilor în satul Zahareuca

Oleg Rusnac: În anii 1925 în satul Zahareuca era o mica biserica construită din piatră. Istoria acestei biserici este foarte interesantă. Un grup de creștini din satul Prodănești s-au pornit cu căruța la drum, și ajungând la Zahareuca nu aveau unde să înopteze. Atunci din întâmplare au intrat la o familie care s-a dovedit a fi creștini. Această familie a rămas încurajată foarte mult de discuțiile avute și astfel ei au început biserica din sat. Foarte repede la ei s-au mai alipit câteva familii, și în așa mod a început să crească biserica. Totul a mers bine până în anul 1940, atunci au venit bolșevicii și au luat casa de rugăciuni transformând-o într-un club. Marea majoritatea a creștinilor din sat s-au împrăștiat văzând această prigoană iar unii au căzut de la credință. Atunci a venit un frate din satul Trușeni, care a început a face misiune în Zahareuca, el a construit o nouă Casă de Rugăciune, și a început a lucra cu acei care au căzut de la credință. În biserică avem un frate care deja este bătrân, dar care a trăit ceea ce v-am povestit mai sus.

R.B. Câți membri are biserica în prezent?

O.R. La momentul de față sunt 41 de membri.

R.B. Cine sunt slujitorii bisericii?

 O.R. Eu slujesc ca și păstor, și avem câțiva diaconi, Andrei Cubreac și avem un misionar Ion Dobândă, care face misiune la noi în sat. El mă ajută în lucrarea în timpul cât eu sunt plecat.

R.B. Cum se implică biserica în societatea în care trăiți?

O.R. Punem un mare accent pe taberele pentru copii, pe care le facem anual. De anul trecut am început împreună cu slujitorii să mergem pe la casele bătrânilor și celor mai săraci pentru a-i ajuta cu ce avem și noi în plus. Fiecare are acasă lucruri de care nu se mai folosește, dar care foarte bine le prinde altora, și atunci vrem ca să simțim și noi cu oamenii din sat. Și îi ajutăm și la multe din lucrările pe care le au pe lângă casă. O altă implicare este că avem grijă în măsura în care putem de bătrâni  de la azilul din satul Bădiceni raionul Soroca. Acești oameni nu mai trebuiesc nimănui, pentru că sunt și neputincioși, însă noi ne dorim ca și ei să devină moștenitori ai Împărăției Cerurilor.  Ne-am fi dorit să avem în biserică mai mulți tineri, însă acum sunt puțini, de aceea lucrarea cu tinerii pe undeva nu este cum ne-am fi dorit. Mai facem misiune în satul Târșiței care undeva parcă este uitat de lume. În acest sat sunt câțiva creștini și ne rugăm ca dintre ei să crească un slujitor.

R.B. Domnule Rusnac, sa implicat cumva biserica pe care o păstoriți în proiectul de predare a religiei în școală?

 O.R. Da, am încercat să ne implicăm în anul școlar care tocmai a trecut în câteva școli din regiunea aceasta. În Zahareuca m-am întâlnit cu directorul școlii și i-am spus ce vrem să facem. Am fost refuzați categoric…

R.B. …..din ce cauză?

 O.R. A adus motive care nu aveam nici o importanță, precum că școala nu este încă pregătită pentru ca religia să fie studiată, sau ca să nu facă scandal nu permite nici la o confesiune să facă ore de religie. Dar am ajuns la un numitor comun, că începând cu noul an școlar să ne permită totuși să facem religia după programul evanghelic. Altfel a fost situația în satul vecin ,Codru Nou, unde tot anul s-a predat religia în școală după programul evanghelic. Directoarea școlii este o femeie cu frică de Dumnezeu și o creștină activă, care nu s-a uitat la ce spun oamenii. Vom face tot ce ține de noi ca copii din școlile din această zonă să cunoască Sfintele Scripturi și dintr-o altă perspectivă.

R.B. Care sunt nevoile bisericii, și cum pot cititorii să se roage pentru ele?

O.R. Prima nevoie pentru care trebuie să ne rugăm este creșterea spirituală a creștinilor din sat. O altă nevoie mare este lipsa acută de slujitori. Domnul ne deschide multe oportunități, dar oamenii nu prea doresc să slujească. De aceea când vă aduceți aminte de noi rugați-vă pentru aceste nevoi.

R.B. Vă mulțumesc pentru interviu