Istoria Bisericii Creștine din satul Cioburciu raionul Ștefan Vodă

DSCN1148

Comuna Cioburciu din raionul Ștefan Vodă este renumită pentru amplasarea   ei geografică. Vizitând acest sat așezat pe malul râului Nistru poți vedea istoria zbuciumată a țării noastre. Nici creștinii din această localitate nu au avut o istorie ușoară. Nu cu  mult timp în urmă în acestă localitate 10 la sută din locuitorii ei intrase în legământ cu Domnul Isus. Cum este astăzi și despre istoria bisericii din acest sat ne-a povestit într-un interviu   păstorul  Alexei Dobândă.

 Radu Blendarencu: Domnule Dobândă, care este istoria apariției creștinilor în satul Cioburciu?

Alexei Dobândă: Creștinii au o istorie veche în această zonă a țării. Evanghelia a fost adusă aici de creștinii din orașul Akerman sau Cetatea Albă cum era pe vremuri. În sud -estul Moldovei de atunci se află o puternică prezență a Evanghelie. Mai  ales că Moldova era una cu România, și acest lucru a facilitat într-o măsură oarecare o prezență evnghelică puternică. Prin urmare câmpiile locuitorilor din Cioburciu erau vecine cu cele are românilor din Cetatea Albă. Țăranii din Cioburciu plecau să își lucreze pământurile  dincolo de Nistru  și acolo interacționau cu supraveghitorii  pământurilor din România, care cei mai mulți erau creștini. Astfel intrând în discuții oamenii de la noi din sat au auzit  Evanghelia, și mulți din ei repede au acceptat mântuirea Domnului Isus.  Foarte mulți oameni au venit la Hristos în acea perioadă. Apoi a fost nevoie de construcția unei case de rugăciuni, care oficial a fost construită în 1930, dar  acest lucru a condiționt  începutul prigonirilor creștinilor de către autoritățile comuniste. Prima casă de rugăciuni a fost demolată de către stat, dar acest lucru nu i-au oprit pe creștini.  Apoi îmi aduc aminte că atunci când veneam la biserică  eram atenți supravegheați de către autoritățile locale. Actualul loc de închinare a fost dat de către un creștin. Inițial pentru a ne aduna ne-a fost oferit doar o cămeruță, ca apoi să ne de-a toată casa, pentru care îi mulțumim lui Dumnezeu. Vreau să spun că avem o biserică vie și jertfitoare. Nu avem sponsori, ci orice lucru îl facem cu eforturile creștinilor din sat.

 R.B. Câți membri are biserica?

A.D.  La 1 decembrie anul trecut biserica din Cioburciu număra 163 de membri, deși nu cu mult timp în urmă au fost peste 200 de membri. Din păcate exodul masiv al creștinilor din țară s-a răsfrânt negativ și asupra bisericii din localitate noastră. Deși cred și sunt convins că Dumnezeu este același peste tot.

R.B. Cine sunt slujitorii bisericii?

A.D.  Unul din cei mai longevivi păstori pe care îi aveme ste Ilie Orlov care are peste 90 de ani. El a păstorit biserica timp de 50 de ani. Acum chiar dacă este în vârstă este nelipsit de la Casa Domnului și este o mare încurajare pentru mulți din noi. Apoi eu (n.a. Alexei Dobândă) sunt acum păstorul bisericii de acum 11 ani. Avem patru predicatori și doi diaconi. Ne bucurăm mult de implicarea fratelui Sergiu Lapaci în comuna Palanca unde face misiune.

R.B. Care  implicarea bisericii în societate?

A.D.  Obișnuim să folosim sărbătorile creștine pentru a duce mesajul Evangheliei la oamenii din sat și nu numai. De exemplu anul trecut am făcut o strângere cu biserica pentru bătrânii din sat și am făcut făcut mai multe pachete cu produse alimentare pentru oamenii bătrâni. Avem un centru medical creștin “Emanuel” prin care vrem să fim o lumină pentru toți oamenii din această regiune a țării. Apoi una din surorile noastre care este medic  se duce pe la domiciliu și oferă consultative medicală.  Organizăm și tabere pentru copii din școlile auxiliare, dar și tabere de zi pe care le începem luni și le finisăm de obicei vineri unde copii vin și învață Sfintele Scripturi.

R.B. Dar în proiectul de predare a religiei în școală în ce măsură v-ați implicat?

A.D.  Ne-am implicat destul de activ. Membrii din biserica noastră au scris cereri ca copiii lor să beneficieze de programul de predare a religiei după curriculum evanghelic. Din partea directorului școlii nu am avut nici un obstacol și cei 70 de copii din biserica noastră au învățat după acest program. Este interesant că la orele predate de profesori evanghelici veneau și copii din alte confesiuni,  însă aceștia erau luați de la ore de frații lor mai mari sau de către părinți. Problema este că aceste ore sunt puse foarte târziu. Vreau să vă spun că doritori de a învăța după programul evanghelic sunt mai mulți decât cererile scrise, și vom continua să folosim această oportunitate și în anul școlar care vine.

R.B. Care sunt nevoile bisericii și cum pot cititorii să se roage pentru ele?

A.D. Una din cele mai mari nevoi este să se încreadă deplin în Domnul.Vedeți că problemele sociale și politice își pun un accent și pe viața creștinilor. Dar nu trebuie să uităm că Domnul ne-a pus în această țară  și pentru astfel de vremuri.

R.B. Vă mulțumesc pentru interviu