Istoria Bisericii Creştine din oraşul Lipcani!

Unul din cele mai nordice aşezări din Republica Moldova, oraşul Lipcani are o istorie interesantă. Însă în această istorie prea puţin se vorbeşte despre creştini. Acest lucru se datorează faptului că aceştia nu au avut o prezenţă constantă în acest oraş. Doar cu un deceniu în urmă au început a apărea primii creştini aici. Unul din ei este păstorul bisericii baptiste din comuna Corjăuţi, Mânzatu Valentin, care s-a oferit să ne povestească cum a început a duce Evanghelia în oraşelul Lipcani.

R.B. Domnule Valentin Mânzatu, cum a ajuns Evanghelia în oraşul Lipcani?

V.M. În anul 2008 pentru prima dată am început a vesti constant Evanghelia în oraşul Lipcani. Deşi înainte a existat o prezenţă evanghelică în acest oraş, din unele motive această biserică nu a mai continuat să existe. Practic oraşul nostru se află la răscrucea a două ţări, România şi Rusia, şi pentru noi credem că este puţin să ai o aşa prezenţă redusă a evanghelicilor. Cândva oraşelul Lipcani a fost centru raional cu 18 mii de locuitori. Acum sunt cu vreo 7 mii mai puţini, dat fiind faptul migraţia şi faptul că tot mai puţini copii se nasc. Dar pe lângă Lipcani mai sunt şi alte sate în care nu este nici o biserică baptistă. Şi de aceea am simţit că Domnul mi-a pus pe inimă să încep în această localitate o lucrare de misiune. De mult m-am gândit la Lipcani, şi după ce am vorbit cu episcopul de nord al Uniunii Baptiste, acesta m-a încurajat foarte mult să începem o biserică în orăşelul Lipcani, pentru că, îmi spunea el, s-a rugat foarte mult timp pentru un misionar în acest oraşel. Şi cu binecuvântarea fraţilor am început lucrarea. Încă nu avem un local propriu, dar am închiriat un club pe care l-am reparat. Prima dată am organizat o evanghelizare la care au venit foarte mulţi oameni, ca până la urmă să vină la biserică doar un singur om. Încetişor grupul nostru s-a mărit şi unii din ei au primit botezul. Acum suntem patru membri şi la serviciile divine vin mai mulţi cărora le place să studieze Biblia. Le mulţumim autorităţilor care ne-au dat o casă temporară în arendă. E bine că se află în centrul oraşului şi este bine pentru toţii oamenii să vină aici şi să se închine Domnului. Împreună cu familia venim de două ori pe săptămână aici, duminică şi marţi. Din păcate acest orăşel este unul foarte dificil din punct de vedere a Evangheliei. Ne bucurăm că aici mai este o biserică penticostală şi una adventistă. Cu părere de rău sunt foarte mulţi adepţi ai mişcării Martorilor lui Iahova.

R.B. Cum se numeşte biserică pe care o păstoriţi?

V.M. Încă nu avem o denumire, pentru că suntem încă un punct de misiune al bisericii din Corjăuţi. Dar când vom creşte numeric ne vom gândi şi la o denumire pentru biserica noastră.

R.B. Cum se implică în societate un aşa grup mic de creştini?

V.M. Organizăm sistematic evanghelizări de la casă la casă. Apoi împreună cu mişcarea Operaţiune Mobilizatoare am organizat programe evanghelistice prin şcoli şi grădiniţe. Deasemenea folosim evenimentele din societate, sărbătorile creştine pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu. În urma acestor evenimente inimile multor oameni au fost sensibilizate. Şi căutam şi batem la toate uşile posibile pentru a duce mesajul Evangheliei. De asemenea vrem ca luna aprilie să o predestinăm evanghelizări de la om la om în oraşul nostru, pentru că atunci când vorbeşti cu omul personal, altfel acceptă mesajul decât atunci când o faci în timpul unui eveniment mare.

R.B. Cine vă mai ajută în lucrarea pe care o faceţi?

V.M. Am doi ucenici care merg cu mine, peste tot unde plecăm şi facem lucrarea Domnului. Eu le spun micii timotei, şi îi încurajez ca toată viaţă să şi-o investească în oameni este vorba de fraţii Sergiu şi Vadim.

R.B. Dar cât ţine de proiectul de predare a religiei în şcoală, în ce măsură vă implicaţi?

V.M. Să fiu sincer încă nu ne implicăm, pentru că nu avem oameni care să fie gata să predea în şcoli după programul evanghelic. Şi am înţeles că se vor face cursuri de predare a acestui program la Colegiul Pedagogic. Eu sunt foarte motivat să merg şi să învăţ să predau Biblia în şcolile publice din Lipcani, şi vreau să mai iau cu mine câţiva slujitori.

R.B. Cât de receptivi sunt oamenii la mesajul Evangheliei în oraşul Lipcani?

V.M. Oamenii se arată foarte interesaţi. Stau te ascultă, îţi pun întrebări, după care se duc şi spun că vor reveni la Biblie mai târziu.

R.B. Care sunt cele mai mari nevoi ale creştinilor din Lipcani?

V.M. Principala nevoie este că nu avem un local stabil. De aceea ne rugăm ca după ce terminăm reparaţia să putem trece la un local stabil. Avem nevoie de oameni care să predea la şcoala duminicală.

R.B. Vă mulţumesc mult.