Istoria Bisericii Creștine din comuna Pohrebeni, raionul Orhei

Biserica din comuna Pohrebeni este una din cele mai vechi biserici evanghelice din Republica Moldova. Cu o istorie de 90 de ani, creștinii din această biserică au fost de-a lungul istoriei o mărturie vie pentru oamenii din satele și comunele raioanelor Orhei și Rezina. Despre această biseică ne–a povestit unul din păstorii ei, Alexei Bucșanu.

Radu Blendarencu: Domnule Bucșanu, care este istoria bisericii din satul Pohrebeni?

Alexei Bucșanu: Biserica din comuna Pohrebeni s-a început cu anul 1922. Atunci un om din satul nostru s-a dus în satul vecin pentru a-și repara căruța la un fierar. Acel fierar era creștin născut din nou. El auzise Evanghelia în timpul primului război mondial, și chiar avea o Biblie acasă. Acum omul din satul nostru a trebuit să stea o săptămână acasă la acel fierar care în fiecare zi îi spunea câte ceva din Sfintele Scripturi, în timp ce lucra la reparea căruței. Apoi omul din satul nostru a venit acasă și i-a spus soției sale, Maria, că duminica va pleca cum se face o slujbă în biserica baptistă. În duminica următoare împreună cu soția lui, au mers la biserica din satul vecin, și nu după mult această familie din Pohrebeni l-au acceptat pe Domnul Isus în inima lor. În anul următor în 1923, deja patru familii s-au pocăit și au primit botezul. Două din aceste familii au căzut de la credință, dar alte două familii au rămas statornici și astfel prin ei s-a răspândit creștinismul în comuna noastră. În acea perioadă, era vremea românilor, și creștinii din sat erau supuși la mari persecuții din partea autorităților de atunci, dar creștinii erau foarte, foarte uniți și au rezistat. În timpul celui de al doilea război mondial, bărbații din biserică au plecat la război și mulți dintre ei nu s-au mai întors, și astfel a fost foarte greu pentru biserica din sat pentru o perioadă mai lungă de timp. Dar au rămas și câteva familii care au continuat lucrarea. Aceștia au luat lăgătura cu frații din comuna Trușeni, care veneau și vizitau biserica de aici, încurajau creștinii din Pohrebeni, și astfel pe parcurs biserica s-a întârit. După aceasta deja creștinii din Pohrebeni au început a face misiune în alte localități unde nu era biserică, în localități precum  Cineșăuți și Izvoare. Eu personal, am devenit creștin în anul 1989 și cunosc de la frații mai bătrâni istoria comunității noastre de creștini. Vreau să vă mai spun că în perioada comunistă, deasemenea am avut parte de foarte multe prigoane și greutăți. Eram amendați, ne confiscau Bibibliile, dar am rezistat. După anii 1990, biserica a crescut foarte mult. Mi-a aduc aminte că atunci când m-am întors eu la Domnul erau în jur de 75 de membri, dar în următorii ani au ajuns până la 200 membri. Mijlocul anilor 1990 erau plini de realizări frumoase, oamenii profitau din plin de libertatea religioasă și se întorceau la Domnul.

R.B. Câți membri are în prezent biserica din Pohrebeni?

A.B. Dacă este să includem și membrii din punctele noastre de misiune atunci avem 202 de membri.

R.B. Cine sunt slujitorii bisericii?

A.B. La moment eu sunt unul din slujitorii care ajut biserica. Fratele Leonid  Scutelinic este păstorul principal, iar eu sunt simplu ajutor.

R.B. Cum se implică o biserică așa de mare în societate?

A.B. Avem o implicație diversă. Ne dorim să avem o implicare mult mai mare. În prezent organizăm constant evanghelizări în satul nostru dar și în satele unde oamenii ne primesc. De fapt evanghelizarea este prioritatea noastră. Dorim ca toți oamenii să audă mesajul Evangheliei. Deasemenea ne implică în diferite acțiuni sociale de caritate. Deasemenea facem misiune în patru sate care aparțin de biserica noastră. Cât ține de satele Cuizăuca sau Step-Soci, bisericile din aceste sate sunt plantete de noi, dar ele deja sunt biserici autonome, care la rândul lor fac misiune în alte comune.

R.B. Dar cât ține de predarea religiei în școală, în ce măsură vă implicați?

A.B. La momentul de față suntem la nivelul de discuții. Am încercat să facem ceva, dar s-a schimbat directorul școlii. Fostul director era foarte receptiv, numai că între timp a venit un alt director și lucrurile s-au complicat. În viitor va veni o profesoare în școală, care este creștină, și ea s-a arătat disponibilă ca să înceapă predarea religiei în școală.

R.B. Care sunt nevoile bisericii, și cum pot cititorii să se roage pentru ele?

A.B. Cred că cea mai mare nevoie a bisericii noastre este lipsa de unitatate dintre creștini. Eu personal m-aș ruga pentru unitate între creștini. Apoi dorim să fim cât eficienți în răspândirea Evangheliei în satul nostru cât și în toate satele din jur. Deși anul viitor vom împlini 90 de ani de activitate, localitatea noastră nu este deplin evanghelizată. Nu mai vorbesc de satele din jur, care practic devin tot mai pustii sub aspect al Evangheliei. Tot mai multe familii creștine părăsesc țara. Apoi m-aș mai ruga pentru copii din familiile de credincioși. Apoi ne mai dorim să avem cu toți o viață curată, să trăim curat Biblia.

R.B. Vă mulțumesc pentru interviu