Istoria Bisericii Creștine din comuna Colibași raionul Cahul

0
4078

biserica-baptista-colibas

Localitățile din sudul Republicii Moldova s-au caracterizat mereu printr-o puternică prezență evanghelică. Unul din aceste  localități este și comuna Colibași din raionul Cahul. Dorind să aflăm cum o biserică de la sate  a ajusn să aibă 500  de membri și cum creștinii din această localitate au devenit o mare bucurie pentru alte localități am aflat de la păstorul bisericii Zaharia Vasilache.

 Radu Blendarencu: Domnul Vasilache, care este istoria bisericii  din satul Colibași?

Zaharia Vasilache:  Biserica din  Colibași are o istorie lungă și zbuciumată. Primul botez al bisericii din satul Colibași a avut loc în anul 1922 pe data de 4 iulie. Dar cu doi ani înainte de acest eveniment în sat la noi ar fi venit din prizonieratul primului război mondial Tudor Iaconi până în anul 1918 în Germania.   El era originar din Slobozia Mare care este cu 20 km mai la sud de Colibași. Fiind în prizonier el a auzit Evanghelia în acel lagăr de concentrare, dar el nu credea ce a auzit acolo pentru că, zicea el, ortodocșii au altă Biblie. Venind însă acasă el  a început a cerceta Scirpturile ca să se covingă că ceea ce a auzit fiind prizonier este adevărat. După ce s-a convins  l-a acceptat pe Domnul Isus în inima lui și a început a le spune și rudelor sale despre Domnul Isus  Hristos. Astfel  în anul 1922 a fost oficializat primul botez de către fratele Tofratov  care era responsabil pe regiunea de sud a Basarabiei. Așadar  primii patru creștini care au primit botezul s-au întors în satul Colibași . Doar peste trei ani în sat a avut loc cel de al doilea botez cu 5 persoane.  În anul 1928 a avut loc cel de al patrulea botez cu doar un singur om, Gheorghe Dragomir. Începând cu anii  1938-1939 s-a pornit o puternică persecuție din partea bisericii ortodoxe. În acele vremuri, fiind în componența României Mari, a fost emis un ordin ca toți creștinii baptiști să meargă la biserica ortodoxă ca să fie botezați din nou. Tot în acele vremuri predicatorul bisericii  Nicolae Roșulschi a fost judecat la Curtea Marțială din Galați pentru că a îndrăznit să predice la o înmormântare. În anul 1940 Biserica a fost închisă și a fost transformată în Casă de Cultură unde se arătau filme.  Apoi a început cel de al doilea război mondial și biserica practic și-a întrerupt orice activitate. Imediat după război am avut un alt botez care s-a desfăzurat în orașul Vulcănești. Practic după acest an s-a început o puternică trezire spirituală…

R.B. Cărui fapt s-a datorat această trezire spirituală în Colibași?

Z.V. Consider  că foamea și criza de atunci a făcut ca oamenii să se întoarcă cu fața la Dumnezeu. Mulți și-au venit în fire și s-au întors cu fața la Dumnezeu. De atunci biserica a fost mereu în creștere. În prezent suntem 500 de membri în biserică. Mi-aș dori ca să mai vină câte o criză  puternică, astfel ca oamenii să vină din inimă la Dumnezeu.

R.B. Cine sunt liderii bisericii ?

Z.V. Eu slujesc în calitate de păstor și mai avem un diacon  Tricolici Ion.

R.B. Care este implicarea bisericii în viața socială a satului?

Z.V. În mare parte dăm prioritate  implicării în aspect caritabil. Ajutăm bătrânii și oamenii neputincioși din sat. Apoi în fiecare vară organizăm tabere de obicei în comuna Larga pleacă tinerii de la noi din biserică.

R.B.  Dar în proiectul predării religiei în școală în ce măsură vă implicați?

Z.V. Avem un profesor responsabil de predarea religiei în școală, Nicolae Florea. Și în școala din Colibași se predă religia după curicula evanghelică de predare.

R.B. Care sunt nevoile bisericii?

Z.V. Nevoile bisericii sunt  comune întregii țări. Oamenii nu au de lucru. Majoritatea creștinilor din biserică sunt implicați în lucrări agricole. De obicei cu  legumicultura. Și ne rugăm ca toți membrii să lucreze în primul rând cu pasiune în câmpul Evangheliei.

R.B. Vă mulțumesc pentru interviu