Istoria Bisericii Creştine „Biserica fără Ziduri” din oraşul Chişinău

Alexandru Belev, pastor la „Biserica fără Ziduri”

Despre „Biserica fără Ziduri” ne-a povestit cu plăcere păstorul  Alexandru Belev. Vă propun să citiţi acest interviu.

R.B.  Domnule Belev, vreau de la început să ne povestiţi istoria bisericii pe care o păstoriţi?

A.B. “Biserica fără Ziduri” îşi are începutul în anul 2006, când o echipă întreagă de la Biserica „Izvorul Vieţii” a decis că e timpul să plantăm o altă biserică în Chişinău, chiar dacă am crescut acolo şi  părinţii noştri au făcut parte din acea biserică. Fiind membru în biserica „Izvorul Vieţii” eram implicat în lucrarea cu tinerii. Am decis în acei ani că o posibilitate de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu sunt şi sporturile extreme, prin urmare am început o asemenea lucrare pe care eu o conduceam. Cu timpul  am observat că echipa noastră se măreşte, şi am început a face studiu biblic, împărţindu-ne în grupe mici de studiu. Pot să spun că prima grupă de studiu biblic a fost în orăşelul Durleşti, unde ne adunam acasă la o familie de pe strada Gribova. Anume acesta a fost punctul de pornire pentru a planta “Biserica fără Ziduri“. Dumnezeu ne-a binecuvântat prin faptul că la aceste grupe veneau oameni noi, care îl acceptau pe Domnul Isus în vieţile lor. Prin urmare împreună cu toţi liderii ale acestor grupe ne adunam o dată pe săptămână, pentru a avea un timp plăcut împreună. Şi în vara anului 2006, după cum v-am spus am început a organiza tabere de sporturi extreme, unde marea majoritatea din participanţi nu aveau nici o relaţie reală cu Domnul Isus. De obicei plecam în păduri, sau în preajma râurilor unde pe lângă sport făceam şi studiu biblic. Încă după finisarea Colegiului Pedagogic aveam această viziune de a planta o nouă biserică, şi în aceste împrejurări am înţeles că e timpul potrivit să o fac. Apropo, înainte de a planta “Biserica fără Ziduri” am plecat în misune în satul Tomaiul Nou unde am slujit bisericii din acest sat 5 ani. Dar gândul de a planta o nouă biserică mă urmarea mereu. Şi cum echipa era definitivată, am înţeles că e timpul potrivit pentru începerea unei slujiri noi. Am spus despre decizia mea conducerii bisericii „Izvorul Vieţii”, care ne-a binecuvântat şi ne-a sprijinit  în noua lucrare, fapt pentru care le mulţumim mult. Vreau deasemenea să le mulţumesc celor din biserica „Vocea Adevărului” pentru sprijinul acordat la începutul lucrării noastre. De la început aveam doar câteva grupe mici de studiu biblic, dar încet ne formam ca şi biserică aplicând toate formalităţile unei biserici. În prezent suntem în jur de 30 de membri, marea majoritatea fiind tineri, ceea ce mă bucură. Mai ales că tinerii sunt un potenţial mare. Cam aceasta pe scurt este istoria bisericii noastre.

R.B. Cine sunt liderii în „Bisericafără Ziduri”?

A.B. Eu sunt unul din liderii acestei biserici, şi îi mai avem pe Culeav Beneamin, Sârbu Igor şi Şerbacov Vadim. Ei sunt  tineri şi plini de râvnă. Le mulţumesc mult pentru dedicarea lor. Se implică foarte mult în lucrarea cu tinerii şi  în organizarea taberelor de vară. Eu sunt responsabil de departamentul consiliere şi studiu biblic. Iată aceştia sunt liderii noştri.

R.B. Care sunt lucrările în care este implicată “Biserica fără Ziduri”?

A.B. Suntem implicaţi doar în lucrări ce vizeză tinerii. Consider că ne-am specializat în organizarea taberelor de sporturi extreme. Dar aveam şi câteva departamente, cum ar fi departamentul de rugăciune, consiliere şi  şcoală duminicală. Recent am deschis departamentul social, care se ocupă de distribuirea cadourilor şi ajutoarelor oamenilor care au nevoie de ele. Nu pot să nu menţionez departamentul ucenicie. El este mai specific pentru că oamenii implicaţi în el  trebuie să  aducă pe alţii în biserică. Apoi cei care au dorinţă de a sluji oamenilor, sunt implicaţi în misune în alte localităţi atât de la noi din ţară cât şi peste hotarele ei. Punem un mare accent pe misiune şi evanghelizare. Chiar anul acesta am mai planificat două deplasări misionare în regiunea Tatarstan din Rusia şi în Asia Centrală.

R.B. Cum se implică “Biserica fără Ziduri” în societate?

A.B. …prin studiu biblic în grupe mici.  Apoi ne mai implicăm prin diferite programe sociale.

R.B. …şi care ar fi ele?

A.B Aici mă refer la sărbătorile creştine. Folosind aceste ocazii  ne străduim să felicităm în primul rând mamele şi copii din jurul nostru. Fiecare din noi au prieteni care încă nu îl cunosc pe Domnul Isus, şi îi invităm pe aceştia să vină la programele de sărbătoare din biserică. Înţelegeţi, în cadrul bisericii noastre, nu există conceptul de evanghelizări  mari. Noi nu plecăm pe la case ca să invităm oamenii şi  nu distribuim invitaţii. Nu spunem că ele nu au efectul dorit, dar dorim să zidim relaţii cu oamenii prin comunicare directă  şi o evanghelizare de la om la om. În cadrul bisericii avem 30 de membri, şi fiecare din ei, organizează câte un pachet cu dulciuri sau produse alimentare. De obicei alegem un orfelinat şi distribuim aceste cadouri. De obicei plecăm în locurile unde prea puţini se duc. O altă implicare sunt prin taberele de vară, unde, după cum am spus majoritatea nu îl cunosc pe Domnul Isus. După cum aţi observat şi din denumirea bisericii, noi nu avem un loc stabil unde să ne închinăm. Deja ne-am mutat de trei ori, şi credem că în curând va trebui să plecăm şi  din actualul loc.

R.B Cum se implică „Biserica fără Ziduri” în proiectul de predare a religiei în şcoală?

A.B. Avem o implicare foarte pasivă, pentru că în cadrul bisericii avem doar un copil care frecventează şcoala, şi acela e fiul meu. Şi evident, a scris şi el cerere direcţiei şcolii ca să îi fie predată religia după curiculum evanghelic, dar încă nu am primit nici un răspuns. Un alt aspect negativ, trebuie să îl recunosc, este faptul că noi nu avem profesori bine pregătiţi pentru a preda religia în şcoală. Personal cred că această iniţiativă trebuie să fie făcută la cel mai înalt nivel. Este foarte bine că noi evanghelicii avem un cuvânt de spus, şi se va preda şi după curiculum evanghelic, dar mă tem că încet se alunecă pe  o direcţie periculoasă, şi începem a lupta cu ortodocşii. Eu sunt de părerea că noi trebuie să predăm doar Biblia dar nu o confesiune sau alta.  Mă tem că situaţia politică din ţară va afecta foarte mult şi aspectul predării religiei în şcoală, de aceea noi în cadrul „Bisericii fără Ziduri” punem accent pe evanghelizări personale, de la om la om, care nu depind de conducerea ţării sau de starea materială. Aceasta este opinia mea.

R.B. Domnule Belev, vă mulţumesc