Istoria Bisericii Creştine „Biruinţa” din oraşul Ialoveni

0
1596

Ion Cucer, păstorul bisericii „Biruința” din or. Ialoveni

Vă propun să citiţi istoria unei biserici care în pofida multor încercări a reuşeşte să îşi îndeplinească chemarea pe care o are din partea lui Dumnezeu. Din acest interviu veţi înţelege de ce această biserică este biruitoare şi cine este sursa biruinţei. În acest sens i-am solicitat un interviu păstorului bisericii creştine „Biruinţa”, Ion Cucer.

R.B. Domnule Ion Cucer, povesiţe-ne istoria bisericii „Biruinţa”

I.C. În anul 2004 pe data de 1 martie am organizat primul serviciu divin. Împreună cu soţia mea am închiriat un apartament cu o cameră în centrul oraşului Ialoveni. Aici am început a ne aduna, de fapt, la primul serviciu a venit doar un vecin, unde am avut un timp frumos în Cuvântul lui Dumnezeu. După primul serviciu divin am început a vesti oamenilor din oraş Evanghelia de la inimă la inimă. Mergeam prin parc unde soţia discuta cu mamele şi copii ieşiţi la plimbare iar eu discutam cu taţii şi tinerii din parc. Ca rezultat la a doua întâlnire au venit 15 persoane. Cum vă spuneam ne adunam la noi în apartament şi în decurs de un an s-au pocăit 5 persoane, şi ne gândeam unde să facem botezul. Şi cum cea mai aproape biserică de noi este „Golgota” am decis să facem primul botez în incinta acestui locaş, lucru pentru care îi mulţumesc păstorului acestei bisericii Cornel Sorbală. La acest botez am avut 5 candidaţi, unul din ei a fost puşcăriaş, dar după ce l-a primit pe Domnul Isus în inima lui , viaţa i-a fost schimbată radical, iar acum slujeşte ca şi diacon. Dorim ca prin el să plantăm o biserică în comuna Dănceni, pentru că acolo el trăieşte. Apoi încet grupul de creştini din biserică se mărea şi am decis să închiriem o sală. Am găsit o sală chiar lângă primărie, stăpânul căreia ne-a oferit-o cu plăcere, noi achitam o chirie simbolică pentru această sală. Însă şi aici s-au întâmplat câteva situaţii neplăcute. Noi nu am ştiut că tot în această sală se adunau şi Martorii lui Iahova, însă acest lucru nu prea ne-a deranjat. Ca peste jumătate de an, după ce veneau la biserica noastră în jur de 100 de oameni, într-o duminică dimineaţa găsim uşa sălii închise. Noi am mers la proprietar şi i-am arătat contractul şi chiria achitată la timp, deci nu înţeleageam ce se întâmplă. Proprietarul nu dorea să ne explice de ce a încuiat uşa şi nu ne permitea să intrăm. Am fost puţin stresat, pentru că lumea stătea afară, pe un timp foarte ploios, iar eu mă gândeam unde să duc aceşti oameni. Domnul s-a îngrijit şi atunci şi un creştin din biserică ne-a oferit casa lui unde am petrecut serviciul divin. …

R.B. … şi totuşi aţi primit vre-o explicaţie de ce v-au dat afară ?

I.C. De la început nu dorea să ne explice, spunea doar că îi pare rău şi atât. Am mers la proprietarul sălii a doua zi, crezând că noi suntem de vină. El atunci mi-a spus că fratele său face parte din organizaţia „Martorilor lui Iahova”, şi ei deja de 15 ani se adună în această cladire şi vin la adunările lor doar 15 oameni, iar baptiştii sunt de jumătate de an şi că vin la adunările noastre peste 50 de oameni. Şi fratele proprietarului sălii a spus că dacă ne mai lasă, noi vom „inunda” oraşul Ialoveni, şi i-a sugerat să ne alunge din încăpere. Atunci noi am căutat repede un apartament cu două camere ca să putem continua ca şi biserică. Apoi timp de patru ani, apartamentul nostru ne era şi casă şi loc de închinare pentru biserică. Într-o cameră era loc de rugăciune, o altă cameră era pentru programul mamelor şi copiilor iar bucătăria era pentru adolescenţi şi tineri. Dacă mergi în apartamentul în care trăim şi vă voi spune că au încăput 80 de oameni, probabil nu o să vă vină să credeţi, dar aşa a fost. Este una din minunile lui Dumnezeu. Era o sărbătoare şi am invitat mulţi oameni, dar nu am planificat să vină tocmai în jur de 100 de persoane. Dar tocmai atâţia au venit. Şi atunci am văzut că nu mai putem încăpea nici în apartamentul cu 2 camere, şi am început a ne ruga pentru o casă de rugăciuni mai mare. Deja soţia născuse al doilea copil şi era foarte greu să ne mai adunăm în apartamentul nostru. Dar mă bucur mult pentru răbdarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi mie şi soţiei mele. Atunci am apelat la biserică ca să se roage pentru o încăpere mai mare, pentru că eram limitaţi în acţiunile noastre. Mai aveam probleme şi cu vecinii, pentru că, vă daţi seama, vin câte 50 de oameni în fiecare duminică. Dar să vă spun un caz interesant. Deasupra noastră trăieşte un musulman. Şi în fiecare dumincă el închidea uşile şi ferestrele pentru ca să nu ne audă cum cântăm şi predicăm Evanghelia. Într-o dimineaţă ne-am întâlnit pe scară şi îmi spune că vrea să vorbească cu mine ceva urgent. M-am gândit că de data aceasta nu mai scap de amendă. M-am rugat Domnului să îmi pună cuvintele potrivite pe buze. El mi-a spus că are o mare rugăminte către mine, şi anume atunci când facem ora de rugăciune să deschidem ferestrele ca el să audă cântările şi mesajul biblic. Pentru că lui îi place foarte mult cântările noastre. Aşa şi am făcut în următoarea duminică. Cât ţine de local Dumnezeu ne-a răspuns după un an de post şi rugăciune. Am găsit o casă drept în centrul oraşului care acum costa de patru ori mai scump decât în acea vreme. Am cumpărat-o repede şi am început a face servicii divine chiar sub cerul liber, unde au venit peste 150 de oameni. Chiar dacă au existat greutăţi  şi foarte multe încercări împreună cu  creştinii din biserică  mergeam înainte, distribuind broşuri, Biblii, şi invitând oamenii la biserică.  În prezent biserica noastră are 40 de membri, dar în fiecare duminică vin peste 100 de oameni la serviciul divin lucru pentru care îi mulţumim foarte mult lui Dumnezeu.

R.B. Cine sunt liderii bisericii „Biruinţa”?

I.C. Aici vreau să îi menţionez pe Iurie Necula care a fost lider de tineret, dar acum este candidat pentru funcţia de diacon. Apoi îl avem pe Florea Nicolae care predică în biserică şi este un om de încredere. Avem un tânăr Galer Oleg, care învaţă la Colegiul Pedagogic şi îl pregătim de lucrare.

R.B. Cum se implică biserică în societate?

I.C. Personal nu pot concepe ca membrii din biserica “Biruința” să nu aibă nici o implicare. De aceea ne străduim ca fiecare creştin să fie implicat acolo unde este nevoie. Am început o lucrare cu boschetarii, unde mergem chiar la ei printre gunoaie, le dăm câte un ceai şi biscuiţi şi le vesteam Evanghelia. Apoi i-am invitat la biserică şi slavă Domnului mulţi din ei vin la biserică. Apoi am început să ne implicăm în societate prin ajutorarea familiilor nevoiaşe. Nu neglijăm şi pătura mai în vârstă a societăţii, adică bătrânii. Ne ducem şi avem grija să aibă lemne de foc şi să le ducem câte o mâncare caldă. Avem şi lucrarea sportivă, tinerii din biserică fac taekwon-do cu Grigorie Sănduţă.

R.B. Cum se implică biserica “Biruința”  în proiectul Ministerului Învăţământului de introducere a religiei în şcoală?

I.C. Practic nu avem mulţi copii în biserica “Biruința”. Doar băiatul meu care merge în clasa întâi. Chiar şi aşa dorim să pregătim profesori pentru această nevoie. Şi acum o femeie din biserică va merge şi va preda în şcolile publice din Ialoveni

R.B. Ce proiecte are biserica “Biruința” pe viitor?

I.C. Ne dorim foarte mult să plantăm o biserică în comuna Dănceni. Acolo nu este biserică, dar sunt mulţi creştini în acest sat. Apoi dorim să începem o lucrare cu copii străzii. De aceea, rugăm cititorii portalului www.moldovacrestina.md să ne susţină în rugăciuni pentru aceste proiecte. De asemenea, dorim să vă rugaţi pentru nevoile bisericii noastre  şi ca să putem ieşi biruitori din încercările la care suntem puşi în mod constant. În pofida acestor încercări nu vrem să dăm înapoi ci dorinţa inimii mele este ca Evanghelia să fie auzită cu putere în acest oraş.

R.B. Vă mulţumesc pentru interviu