Русский
Español
English
Despre satul Alexandru Ioan Cuza se știe că are una din cele mai vechi școli din Basarabia prima ei atestare fiind tocmai în anul 1856. Această localitate a aparținut României în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Deasemenea această localitate este încă un important centru al culturii cu o tradiție de peste 150 de ani, iar locuitorii vorbesc o limbă română curată marcată de regionalisme unice. Dintre persoanlitățile remarcabile ale acestui sat putem să îi menționăm pe unul din membrii Sfatului Țării, Mihai Vântu. Cât ține despre istoria comunității de creștini evanghelici din această localitate, vo propun să citiți din interviul realizat cu diaconul acestei biserici, Vasile Florea.
Radu Blendarencu: Domnule Florea, care este istoria bisericii creștine baptiste din comuna Alexandru Ioan Cuza?
V.F. Biserica noastră își începe istoria ei în anul 1990. La noi în era o femeie bolnavă de epilepsie, și niște frați din Vulcănești s-au rugat ca Dumnezeu să o vindece. Mare a fost minunea că această femeie a fost eliberată de această boală și nu a mai fost chinuită niciodată, dar cea mai mare minune este că această femeie a devenit o creștină adevărată în scurt timp. Chiar în casa ei s-a început lucrarea de misiune din satul Ioan Cuza. Primii oameni care au sămănat sămânța Evangheliei au fost frații Andrei Ciobanu și Zaharia Vasilache din Colibași. Ei mergea prin sat pe la fiecare casă, organizau Evanghelizări în Casa de Cultură vorbeau cu fiecare om în parte din Sfintele Scriptur. Astfel mai multe familii s-au întors la Hristos. Eu am venit în acest sat în anul 1998, după ce am fost misionar în satul Pașcani din raionul Cahul. Obișnuim să invităm în fiecare săptămână creștini din satele din jur pentru a ne ajuta în lucrarea de răspândire a Evangheliei în acest sat, și chiar organizam săptămâni întregi de Evanghelizare. Dar ce este interesant, că mulți venea la biserică nu în urma Evanghelizărilor, dar după ce au auzit o predică s-au vre-un îndemn la radio Micu Samaritean, și astfel în fiecare an am avut câte unu sau două botezuri. Acum ave 18 membri.
R.B. Ce activități sunt în cadrul bisericii?
V.F. Avem un ansambul din 7 persoane care cântă la mandolină și funcționează foarte bine școala duminicală cu copii. Deasemenea avem clubul Awana, un club creștin pentru copii cu vârste între 6-14 ani care are drept scopi să învețe pe copii din Sfintele Scripturi.
R.B. Însă ca și biserică, cum vă implicați în societate?
V.F. Ca și biserică avem un nume bun printre oamenii din satul nostru. Chiar dacă oamenii nu vin la biserică, ei ne respectă foarte mult. Organizăm un fel de așezători pe la familiile din sat. Facem acest lucru săptămânal. Deasemenea avem un azil pentru bătrâni, chiar dacă este de stat, noi contrbuim cu ce putem. Suntem în relații bune și cu școala, unde organizăm diferite activități, în special în preajma sfintelor sărbători.Când avem oaspeți neapărat organizăm evanghelizări chiar în stradă. Acum am scris un proiect pentru construcția bisericii. Am cumărat o casă în 1998, și vrem pe aceste teren să construim o Casă de Rugăciune, pentru ca să fie mai simplu și pentru oameni de a ne vizita.
R.B. Vă mai ajută cineva în misiunea pe care o faceți?
V.F. De 13 ani singur conduc lucrarea de aici.
R.B. Cât ține de predarea religiei în școală, în ce măsură vă implicați?
V.F. Nu am putut să mă implic anul acesta.Dar avem 25 de copii care au scris cereri pentru ca să li se predea religia după programul evanghelic de studiere a Bibliei. Sper ca în foarte scurt timp să încep a preda Biblia și în școală.
R.B. Care sunt nevoiele bisericii?
V.F. Una din nevoiele bisericii este contrucția ei. Ne rugăm ca această contrucție să nu afecteze răspândirea Evangheliei. Apoi ne mai trebuiesc mandoline pentru ansamblu nostru. O altă nevoie dar și un motiv de rugăciune este ca să fim o mărturie vie peste tot unde vom merge.
R.B. Vă mulțumesc mult !!
