Istoria bisericii baptiste din satul Zahareuca, raionul Telenești

0
2841

La sfârșitul săptămânii trecute am avut posibilitatea să predau o lecție de studiu biblic în satul Zahareuca din raionul Telenești. După ce am predat lecția, am cerut de la păstorul bisericii, Oleg Rusnac să ne povestească despre isoria bisericii din acest sat. Dumnealui ne-a dat istoria în scris la care a lucrat un alt membru din biserica, Vulpe Eduard.

Istoria bisericii baptiste din satul Zahareuca

Biserica baptistă din satul Zahareuca, comuna Sărătenii Vechi, raionul Teleneşti, îşi are începutul în anul 1928, cînd un frate credincios din Bălţi, mergînd spre Chişinău cu carul cu boi, face popas peste noapte în casa lui Oxintie şi Eudochia Procopişin, vestindu-le evanghelia. Apoi, şi alţi fraţi au vizitat această familie. Deasemenea, fratele Oxintie Procopişin a auzit Cuvîntul în biserica din Prodăneşti unde a intrat cu soţia sa, cînd veneau din Floreşti, şi hotărăsc să-L primească pe Domnul. Prin ei, evanghelia ajunge la fraţii lui Oxintie: Ion şi Petru cu familiile lor. Astfel, la 1929 se formează un grup mic de credincioşi, care se adunau în casa lui Petru Procopişin, la marginea satului, iar conducător era fratele Oxintie.

 La 24 august 1930 are loc primul botez al bisericii nou formate, în Tîrşiţeni. Ion Procopişin a donat un lot de pămînt de 0.0757 hectare pentru construcţia unei case de rugăciune, dar din lipsă de finanţe, construcţia au amînat-o. Pentru aceasta au semănat un hectar de soe cu scopul de a o vinde, iar cu banii obţinuţi să cumpere materiale de construcţie pentru casă.

 În 1932 a avut loc al doilea botez la Ştefăneşti, în Răut. Tot în acel an au început să adune materiale de construţie, din dărnicie, fiind ajutaţi de către fraţii din Brînzeni şi Tîrşiţeni. Au cumpărat piatră pentru construcţie de la carierele din Brînzeni şi Căzăneşti, care se aflau la o distanţă de 20 de km, cu carele. Coteleţii i-au adus de la cariera din Joboloc, la 50 km distanţă. Lemnul pentru acoperiş l-au cumpărat din Bălţi, iar oalele pentru acoperire din Orhei.

 În 1934 are loc cel de-al treilea botez la Tîrşiţeni, biserică cu care colaborau fraţii din Zahareuca.Tot în acel an, statul le-a interzis credincioşilor să se mai adune, interdicţie care a fost ridicată în anul următor – 1935. În acea perioadă, la adunări veneau şi fraţi din Sărăteni (Focşa Nicolae, Petru Bîrsan ş.a.) şi din Codrul Nou. Fraţii se adunau joi la rugăciune cu toată biserica. Tinerii aveau o zi aparte cînd se adunau. Biserica chiar a înfiinţat un cor, dirijor fiind Petru Procopişin.

Pînă în 1936, biserica avea o singură Biblie în limba rusă veche, pe care fraţii o citeau în comun şi copiau versete din ea. În 1936 le-a mai fost dăruită o Biblie în limba română, tradusă de Dumitru Cornilescu. Tot în acel an 1936, la 15 iulie primesc autorizaţia din partea statului român de a construi casă de rugăciune  şi în acelaşi an încep construcţia. Uşile şi ferestrele au fost făcute de către Colea Gumen şi Policarp Belinski. Deasemenea, fraţii au făcut şi un balcon interior. Fratele Ciumac Grigorii din Orhei a clădit pereţii, iar fratele Sorocean Ion din Bălţi a construit acoperişul, iar fraţii din biserică îi ajutau . În septembrie 1937 a avut loc deschiderea noii case de rugăciune, fraţii organizînd o festivitate frumoasă, la care au luat parte şi fraţi din satele vecine. În vremea aceea erau vreo 28 de case în sat, şi era şi o biserică ortodoxă, care era împotriva fraţilor baptişti, cu toate că fratele Oxintie avea relaţii destul de bune cu preotul din Sărăteni. În acea perioadă, biserica avea în jur de 35 de membri. Fraţii se adunau duminică şi joi seara, păstor fiind ales fratele Oxintie Procopişin, care pînă atunci a fost responsabil de grupul de credincioşi. De obicei se predica o singură predică, şi de multe ori fraţii făceau diferite piese de teatru creştine. La adunări veneau mai mulţi doritori necredincioşi, dar puţini din ei se pocăiau. Biserica sărbătorea Crăciunul, Paştele şi botezul noilor membri, dar nu sărbătoreau secerişul. De la pocăinţă pînă la botez, de regulă trecea o bucată de timp mare. Deasemenea se insista ca cei ce se căsătoresc să fie botezaţi amîndoi, dar aceasta nu era lege. Se practica binecuvîntarea copiilor în biserică. Slujitorii erau aleşi de către biserică şi erau ordinaţi cu punerea mîinilor. În această perioadă (1936-1938), biserica era vizitată adesea de fratele Sorocean Ion cu fiul său Grigore, ei discutînd în special cu fratele Oxintie.

 În 1938, are loc al patrulea botez la Bălţi, şi tot în acel an, fratele Oxintie face o vizită fraţilor din Bucureşti.  Deasemenea, fratele Oxintie avea relaţii apropiate cu fraţii: Madan, Hijniakov, Căldărar şi Slobocicov din Chişinău.

  În 1941 începe cel de-al 2-lea război mondial şi are loc evacuarea populaţiei. Unii dintre fraţi au fost luaţi la război, dar unii au rămas. Responsabil de clădire în perioada războiului a fost fratele Dumitru Spancioc, care nu a fost luat la război, deoarece era meseriaş şi era nevoie de el în sat. Pe parcursul războiului fraţii erau împrăştiaţi şi nu se mai adunau.

În 1944,statul sovietic a confiscat casa de rugaciune a bisericii şi a făcut din ea club pentru colhoz  pînă în 1990. Din cauza aceasta, între fraţi au apărut neînţelegeri, deoarece erau unii care îl acuzau pe fratele Oxintie pentru pierderea clădirii. Atunci fraţii au fost nevoiţi să se adune pe la casele proprii cum o făceau şi mai înainte. Deasemenea se mai duceau la Orhei la adunare, care pe atunci avea loc în incinta unei foste sinagogi. În Orhei era un păstor bun din Rusia, însă soţia lui avea probleme cu alcoolul, şi din cauza aceasta păstorul a plecat din oraş. După război, fraţii nu se mai adunau deoarece mulţi au murit în perioada războiului, iar alţii au plecat în lume. Biserica din Prodăneşti le-a venit în ajutor şi fraţii au început să se adune iarăşi, şi mulţi din cei plecaţi în lume s-au întors.

În anii de după război, fraţii au înaintat cerere ca să li se restituie casa de rugăciune care le-a fost luată, dar cererea lea fost refuzată, autorităţile motivînd că credincioşii au cedat clădirea de bunăvoie atunci cînd au întrat în colhoz, casa devenind „bun colectiv”. Pe deasupra, se mai menţiona că clădirea a fost reconstruită şi reparată din contul colhozului pentru a fi transformată în club. La 1948 Oxintie Procopişin se duce la Domnul. În acea perioadă, fraţii erau ajutaţi de către biserica din Truşeni cu care aveau relaţii apropiate, şi prin 1953-1954 fratele Vasile Roşioru de acolo a fost ales să fie responsabil pentru cîţiva, după care a fost înlocuit de fratele Gheorghe Cojocaru pînă în 1980. Tot în această perioadă, biserica din Tîrşiţeni s-a distrus din cauza alcoolului.

La începutul anilor 1960 are loc schisma bisericilor baptiste, schismă care nu a ocolit şi biserica de aici. O bună parte din membrii bisericii s-au dat deoparte, formînd adunarea lor proprie, fiind încurajaţi de fraţi neînregistraţi din alte localităţi, iar responsabil peste ei era fratele Donică Ion. Ceilalţi, care au rămas în cadrul uniunii, nu primeau nici o susţinere din partea acesteia, şi se adunau în casa fratelui Andrei Frunză.  Între cele două grupuri era un conflict mare, neînregistraţii acuzîndu-i pe ceilalţi că nici măcar nu au mîntuire. Apoi, cu trecerea timpului adunarea fraţilor neînregistraţi s-a desfiinţat (unii s-au întors înapoi, alţii au plecat din sat), rămînînd un singur grup de credincioşi.

La 1965, fratele Donică Ion îl aduce pe fiul său, Petru, la binecuvîntare. Aflînd despre aceasta, autorităţile din sat au încercat să le încurce, trimiţînd fanfara să cînte sub ferestrele casei în care erau adunaţi fraţii. Dar aceasta nu a putut să oprească adunarea credincioşilor.

În 1980, păstor este ales fratele Donică Ion, care îl înlocuieşte pe Gheorghe Cojocaru. În acea perioadă, în biserică erau în jur de 35 de persoane. Se adunau joi, sîmbătă şi duminică în casa fratelui Donică Ion. Tinerii se adunau miercurea.

La sfîrşitul anilor 1980, erau în jur de 50-55 de membri. Dintre aceştia, 10-15 predicau. Duminica, adunarea dura 2 – 2,5 ore, şi de obicei se spuneau 4-5 predici, fiecare al doilea frate chema la rugăciune după predică. Deasemenea, tinerii participau şi ei prin programe diferite. Dar evanghelizări deschise nu erau.

În 1988, fraţii hotărăsc să construiască o nouă casă de rugăciune. În acest scop, fratele Mihail Procopişin vinde fratelui Mircea Spancioc  lotul pentru construcţie contra a 1000 de ruble. Apoi fraţii au pus fiecare cîte 600 de ruble pentru construcţie şi au început lucrarea  în acelaşi an. În anul următor, casa era gata şi fraţii au început să se adune la noua casă de rugăciune. La 1989, păstor este ales fratele Ivan Boiarski, care a slujit timp de 5 ani. Atunci fraţii pentru prima dată au început să petreacă botezuri în Zahareuca, la iaz, căci pînă atunci, cei ce se pocăiau primeau botezul în alte bisericii. La începutul anilor 1990, odată cu libertatea venită în urmă căderii Uniunii Sovietice, au început a fi organizate evanghelizări deschise în sat. În această perioadă (1990-1995) casa veche de rugăciune, construită în 1936-1937, nu era folosită cu nici un scop, aflîndu-se în proprietatea statului (anexa 6). Clădirea degrada şi fraţii au înaintat cerere la autorităţi pentru a li se restitui ceea ce le aparţinea pe drept, cu scopul de a construi şcoală duminicală. Biserica avea 56 de membri

În 1994, din cauza unor probleme interioare, biserica a rămas fără frate responsabil.

La 10 martie 1995, statul restituie bisericii prima casă de rugăciune, construită în 1936-1937 , oficial trecînd în proprietatea Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova, dar fraţii nu au mai reconstruit-o şi clădirea a rămas nefolosită pînă astăzi, degradînd. În august 2005, fraţii au încercat să vîndă vechea clădire, pentru a putea repara pe cea nouă, dar contractul nu a fost semnat

 În 1999 vine fratele Banaru Pavel pentru doi ani, după care, în 2001, fratele Oleg Rusnac este ordinat păstor, slujind şi astăzi (anul 2009). La finele anului 2008, biserica avea 51 de membri, dintre care 12 tineri . În prezent, biserica se adună duminică dimineaţa la ora 10 la serviciu divin cu predică pastorală, şi duminica seara la un serviciu cu închinare liberă la care pot participa doritorii cu cîntări, poezii, mărturii etc. Joi seara, fraţii se adună la o oră de rugăciune, iar sîmbătă seara la studiu biblic. Biserica sărbătoreşte Crăciunul pe stil vechi, Anul Nou,Paştele, Floriile, Înălţarea Domnului şi Rusaliile. Cu ocazia botezurilor şi a sărbătorii secerişului, biserica organizează mese de dragoste. În cadrul bisericii activează şcoala duminicală care are două secţiuni: copiii şi adolescenţii. Deasemenea s-a format şi un grup de tineri care participă în programul de laudă şi închinare. Biserica face misiune în satul  Sărătenii Vechi. Acesta este în linii mari firul istoriei bisericii baptiste din satul Zahareuca, raionul Teleneşti. Cu bucurii şi cu necazuri, credinţa în Evanghelia Domnului Isus Cristos s-a păstrat şi a mers mai departe.

Anexa N.9