Douăsprezece (12) fapte istorice interesante despre Baptiștii din Republica Moldova

Recent am citit volumul II al lucrării “Istoria Baptiștilor din România” de Dr. Alexa Popovici. Cartea cuprinde perioada anilor 1919 – 1944 și este foarte bine documentată și interesant scrisă. Pentru că cea mai mare parte din această perioadă Basarabia a făcut parte din România, autorul face dese referințe la Baptiștii din teritoriul cuprins între Nistru și Prut. În acest articol doresc să prezint 12 fapte interesante despre baptiștii din Basarabia și astfel, sper să vă motivez să faceți rost de carte și să o citiți. În mod special recomand aceasta carte tuturor slujitorilor bisericilor baptiste pentru că vor avea multe lucruri de învățat din această istorie.

Deci, iată acele 10 fapte interesante selectate de mine:

 1. În Basarabia baptiștii aveau o comunitate bisericească la Chișinău, formată în 1924 al cărei președinte era Boris Bușilă, păstorul bisericii din Chișinău. Comunitatea era persoană juridică de drept public. Constituirea comunității s-a făcut pe baza legii din Rusia Nr.1728 din 17 Octombrie 1906, care la capitolul II paragrafele 7-14 arăta formalitățile de inființare a Comunităților, formalități ce se trimiteau la administrația gubernială care avea dreptul de a autoriza constituirea. (p. 57)

 

2. (Anul 1920) În Basarabia au fost de asemenea persecuții mari. Într-un raport al Comisiei Centrale de Anchetă din Basarabia, înaintat simultan Grupului Militar General Popovici, comandantului Corpului 11 Armată, ministrului Octavian Goga de la Culte și Inspectoratului General de Jandarmi Rurali, în care se arăta următoarele: “Jandarmii și celelalte autorități administrative opresc prin mijloace violente liberul exercițiu al acestui cult, închizând localurile de închinare, arestând pe partizanii baptismului și confiscându-le cărțile lor religioase. Plângeri în contra persecuțiilor al căror obiect ar fi baptiștii din Basarabia au fost, de asemenea, formulate de la tribuna Parlamentului.” Raportul mai arată în continuare: “În Basarabia prima comunitate baptistă a luat ființă în anul 1875, și … credincioșii s-au bucurat sub trecutul regim rusesc de libertate a cultului.” (p. 100)

 

3. În memoriul nr. 39 din 28 Februarie 1924 depus de Uniunea Baptistă din România la Ministerul Cultelor sunt enumărate șase categorii de persecuție pe care le îndură baptiștii. La punctul 5 este trecută următorul fel de persecutare: “Organizarea a convorbiri religioase sub conducerea misionarilor ortodocși, la care baptiștii sunt aduși cu forța de jandarmi ca să asiste și să fie interogați; aceasta mai ales în Basarabia. (p. 124)

 

4. Preotul ortodox Dr. Grigore Comșa a fost s-a manifestat ca unul din cei mai mari prigonitori ai baptiștilor. În anul 1927 a publicat broșura “Noua Călăuză în cunoașterea și combaterea sectelor religioase” unde la pagina 61 recunoaște că în comuna Sângerei, din aproximativ 2000 de familii, au trecut la baptiști peste 250 de familii și că în comuna Iablona mai mult de jumătate din locuitori sunt baptiști. (p.151)

 

5. În Chișinău lucrarea se începuse încă în anul 1908, prin Tihon Jihnicov, A.N. Lebedenco și A.I.Ivanov. Toți aceștia fuseseră internați într-un spital și acolo a venit cineva și le-a împărțit Noul Testament. Prin citire, ei au ajuns credincioși.  (p.318)

 

6. La Chișinău, în capitala Basarabiei, A.I.Ivanov a botezat în 1920 un tânăr student la medicină, Boris Bușilă, fiu de preot ortodox, care studiase înainte teologia și familia dorea să-l facă preot și pe el. După botez, el a început să lucreze cu mult zel la răspândirea credinței baptiste și să activeze printre tinerii din biserică. La 12 Decembrie 1921 a fost ales păstor al bisericii, iar la 1 Octombrie 1922 a fost ordinat de o comisie prezidată de C.Adorian, care, împreună cu alții, l-au lansat pentru propovăduirea Evangheliei. La 1 Ianuarie 1926, în entuziasmul său, tineretul bisericii s-a hotărât și au și început să adune bani și să creeze un fond, ca biserica să zidească un spital al ei. O trăsătură specifică a bisericii din Chișinău a fost faptul că acolo erau cel mai multe naționalități: ruși, români, germani, bulgari, turci și evrei. Școala Duminicală era condusă de surorile Evanghelina și Maria Goroholinschi și Erubocki. Între fetele din biserică lucra Raisa Bușilă, soția păstorului, și ea tot fiică de preot. Boris Bușilă a păstorit biserica până în 26 Iunie 1941, când a fost arestat și nu s-a mai întors. (p.319)

 

7. Tot în Chișinău (str. Hajdeu 94)  era o misiune pentru încreștinarea evreilor, condusă de L.Averbuch și M.Tarlev, care au strâns în jurul lor sute de evrei. (p.319)  

 

8. Succesul lucrării din Basarabia a fost neegalat în alte provincii. Aici lucrarea s-a răspîndit cu o repeziciune uimitoare. Fiecare membru devenise un adevărat misionar, iar lumea era dornică după vestirea Evangheliei. Astfel, în 16 Iunie 1929, în comuna Anchista din județul Cetatea Albă a fost ținut un botez cu 56 de suflete, îndeplinit de Tihon Hijnicov. În comuna Izvoare, județul Orhei, la 18 Iunie 1924, tot Tihon Hijnicov a ținut un botez cu 17 persoane, în Slobozia Mare, în 24 Iunie 1924 a fost un botez cu 16 persoane și peste trei zile, în 27 Iunie 1924, a fost un botez în Noua Criona cu 36 de suflete, aceste două din urmă oficiate de Vasile Asiev. (p.319)

 

9. La finele anului 1921 în Basarabia erau înregistrate 16 biserici baptiste care întruneau 336 membri. (p.329). La 28 Decembrie 1942 în Basrabia erau 337  biserici baptiste care întruneau 17.775 membri botezați și 24.434 membri aparținători (copiii ai credincioșilor). În total erau 42.209 membri. Media pe biserică era de 125 membri. Baptiștii din Basarabia alcătuiau 18,94% din totalul baptiștilor din România. (p.330)

 

10. În anul 1923 a venit în Basarabia, ca misionar al Bordului de Misiune în Străinătate, Walter Craighead cu soția. Ei au învățat atât limba română, cât și limba rusă. Astfel, în scurt timp, el a început să predice fără traducător. Cum lucrarea în Basarabia era la început, prezența aici a unui misionar bine pregătit era prețioasă și chezășuia creșterea credincioșilor baptiști în învățătura sănătoasă. (p.352)

 

11. După recucerirea Basarabiei și Bucovinei de Nord au fost trimiși acolo preoți și învățători, autorități administrative și polițienești. Imediat preoții au adunat date și au trimis rapoarte, spunând că cei care au colaborat cu comuniștii în Basarabia au fost predicatorii baptiști, că ei au primit însărcinări importante de la sovietici, iar casele lor de rugăciune ar fi servit și pentru cluburi comuniste, etc. În stare de război în care se găsea țara, nimeni n-a mai avut timp să verifice asemenea informații calomnioase, ci au fost luate ca adevăruri. De aceea, începând cu luna August 1941, atitudinea Ministerului Cultelor față de baptiști s-a schimbat radical. (p.441)

 

12. În anii 1942-1944 foarte mulți baptiști au suferit. Doar în ziua de apoi vor fi descoperiți toți cei care au fost arestați, duși la Nistru și acolo împușcați, fără vreo judecată și aruncați în apele Nistrului, care i-a dus înspre Marea Neagră. Închisoarea de la Cernăuți a fost plină de baptiști. De asemenea, în cea din Chișinău zăceau sute de credincioși baptiști, care după ce au scăpat de ruși, au fost luați de români. (p.449)

 

Dumnezeu să ne ajute să le urmăm pilda bărbaților și femeilor care au crezut din toată inima în adevărul Evangheliei, au trăit conform acestui adevăr și au propovăduit cu mult sacrificiu Cuvântul lui Dumnezeu.