Iosif Karasek – fondatorul școlii din Lăpuşna

Nici odată nu putem accepta ca numele oamenilor buni să rămână în umbră şi să fie uitate pentru că aceasta ar însemna nerecunoştinţa noastră. Pentru că am absolvit şcoala medie din Lăpuşna, am rămas cu inima strânsă oricând am vizitat şcoala natală şi am văzut că la intrare stă scris doar „Liceul Teoretic din Lăpuşna”. Când am împlinit 20 de ani de la absolvirea şcolii, am propus celor adunaţi să numim şcoala cu numele fondatorilor ei, Iosif Karasek, dar cred că şi mai bine, dacă ar fi în numele lui Iosif şi Irina Karasek, pentru că soţia i-a împărtăşit eforturile. La 26 decembrie 2008, se împlinesc 18 ani de la plecarea din viaţă a lui Iosif Vladimir Karasek, care a fost un ilustru pedagog. Recent am reuşit să mă întâlnesc cu fiica şi nora d-lui Karasek. Ele mi-au oferit materiale foarte preţioase în baza cărora doresc să fac o scurtă descriere a vieţii acestui om mare, iar în viitor, ar fi frumos să fie rezervată în şcoala din Lăpuşna o cameră specială în calitate de muzeu unde ar putea fi plasate toate aceste materiale, cât şi multele ordine, medalii şi distincţii pe care le-a deţinut.

Copilăria

Iosif Vladimir Karasek s-a născut la 7 noiembrie 1925 în familia ţăranilor de naţionalitate chehă Vladimir şi Hristina Karasek din satul Goluboe, judeţul Cahul. Împreună cu Iosif, părinţii au dat naştere şi au educat 7 copii. Pe atunci Republica Moldova făcea parte din România Mare. În sat funcţiona şcoala în limba română unde Iosif a studiat 7 clase. Majoritatea locuitorilor din satul Goluboe erau cehi, de aceea, în anul 1933, Ambasada Cehiei din România, care îşi avea reşedinţă la Galaţi, au deschis în acest sat o şcoală cu studiere în limba cehă, unde a învăţat şi Iosif în acelaşi timp făcând studiile şi la şcoala cu studiere în limba română.

La Praga

Pentru că era unul din cei mai buni, în anul 1938, Iosif a nimerit printre elevii care au fost aleşi de către Ambasada Cehiei şi a mers să-şi continue studiile în Praga. Cheltuielile pentru acest proiect le-a suportat organizaţia de binefacere „Domov zagranicnii mladeje” (Casa tineretului de peste hotare). În Praga, Iosif a învăţat la un gimnaziu trei ani, până când în anul 1941 fasciştii au închis organizaţia de binefacere menţionată ce acoperea cheltuielile pentru studii. Lipsit de mijloace pentru studii şi pentru existenţă, la ai săi 16 ani, adolescentul Iosif a mers la început ca şi ucenic, apoi în calitate de angajat la atelierul de curăţire chimică şi vopsire a hainelor a cărui proprietar era Iarolim Haineş. Acolo a lucrat până în luna ianuarie 1944 când a reuşit să-şi adune banii necesari pentru a se întoarce la patrie.

Începutul carierei de pedagog şi căsătoria

Întors în satul natal Goluboe, Iosif a apucat schimbări mari. Tocmai aici era linia frontului şi tocmai atunci s-a desfăşurat operaţiunea Iaşi-Chişinău când armata sovietică înainta foarte repede şi în rezultat, în Moldova a fost instaurat regimul sovietic. În august 1944, Iosif Karasek a mers la o pregătire de 2 luni din cadrul Secţiei Judeţene de Învăţământ Cahul, unde a fost pregătit în calitate de învăţător de clase primare. După absolvirea cursului scurt, la ai săi 19 ani, a fost numit director al şcolii primare din satul natal Goluboe, unde a condus până în anul 1946, timp în care şi-a făcut studiile prin corespondenţă la şcoala pedagogică din Cahul. Printre profesorii noi veniţi la şcoală, a fost şi Irina, fiica unui medic militar, care a devenit soţia lui Iosif în anul 1945. Mai apoi Dumnezeu le-a dăruit doi copii, pe Vladimir şi Nina.

Studiile şi activitatea în Ukraina

În anul 1946, şcoala primară din Goluboe a fost transformată în şcoală de 7 ani, şi, cum scrie singur Iosif Karasek in autobiografia sa, „pentru că nu aveam studiile corespunzătoare am fost eliberat din această funcţie”. Atunci, hotărând să-şi completeze studiile medii, Iosif, împreună cu soţia sa Irina, au plecat să locuiască împreună cu tatăl soţiei, care fiind medic militar, a fost îndreptat să lucreze în oraşul Kolomîia, a regiunii Stanislav din Ukraina. În Moldova, în această perioadă, a avut loc o teribilă foame care a luat multe vieţi omeneşti. La noul loc de trai, Iosif a mers să înveţe la şcoala pedagogică şi, în acelaşi timp, a lucrat în calitate de inspector al secţiei de cadre.

Activitatea pedagogică în raionul Cărpineni

În anul 1947, la absolvirea şcolii din Kolomâia, soţii Karasek s-au întors în Moldova, unde Ministerul Învăţământului i-a repartizat să lucreze în satul Cărpineni, care pe atunci era centrul raional al raionului ce astăzi se numeşte Hânceşti. Din iulie 1947 până în septembrie 1948, Iosif a lucrat în calitate de inspector al secţiei raionale de învăţământ, apoi a fost învăţător în satul Cărpineni. La 5 noiembrie 1948 a fost numit în calitate de director al şcolii din satul Topor, unde a rămas în această funcţie până în august 1949 când a fost trimis să fie şef de studii la şcoala din satul Bujor. Tot atunci a mers să înveţe la facultatea de Istorie a Institutului Învăţătoresc din Tiraspol pe care l-a absolvit în anul 1951 cu menţiune. În acelaşi an când a absolvit, a mers să înveţe la facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic din Chişinău.

Directorul şcolii din Lăpuşna

La 1 august 1952, Iosif Karasek a fost numit în calitate de director al şcolii de şapte ani din Lăpuşna, care a apoi a crescut mult şi a devenit o şcoală model pentru republică. La venire, au adunat primele clase care studiau în localul fostei primării şi în unele din casele ce au fost confiscate de la oamenii deportaţi de regimul comunist în Siberia. Era greu să convingă părinţii să-şi dea copiii la şcoală, dar treptat numărul elevilor creştea aşa că a fost nevoie să construiască mai întâi o şcoală, apoi a doua, care astăzi este şcoală primară, şi apoi, a treia clădire în care este localizat în prezent liceul din localitate.

Directorul nou a fost totdeauna în cercetarea şi căutarea metodelor pedagogice eficiente. Dorind să educe dragostea pentru muncă în elevi, i-a motivat şi ajutat să formeze o aşa numită comună în numele lui A.S.Makarenco. Au cerut de la sovhoz (gospodăria comunei) 80 de hectare de vii pe care le-au îngrijit elevii. Astfel, fiecare din ei au putut să câştige bine şi să-şi cumpere haine de şcoală speciale pe care le purtau apoi tot anul şi care îi evidenţia ca şi pe unii ce au câştigat totul cu munca proprie. Un mare aport la acest proiect l-a adus fratele lui Iosif, Vladimir, care a fost invitat să activeze în calitate de învăţător de muncă şi care a lăsat foarte frumoase amintiri tuturor care l-au cunoscut.

Când a auzit despre sistemul de învăţământ pe cabinete, directorul şcolii din Lăpuşna a plecat la Viniţa în Ukraina ca să vadă singur cum funcţionează acest sistem. La întoarcere au depus efort împreună cu profesorii şi au echipat 42 de cabinete, astfel fiind prima şcoală din republică care a aplicat această metodă.

Când a observat că copiii care vin în clasa 1 nu pot face faţă programului primit de la Ministerul Învăţământului, directorul a hotărât să repare această situaţie prin crearea cursurilor numite apoi „clasa 0”, care la început erau de două luni şi ulterior au fost extinse la un an întreg.

Dorind să dezvolte multilateral pe fiecare din elevi, Iosif Karasek a încurajat totdeauna profesorii ca să creeze cercuri pe interese, cercuri de creaţie şi secţii sportive. La 26 decembrie 1990, d-ul Iosif Karasek s-a stins din viaţă.

Decoraţii

Eforturile directorului şcolii medii din satul Lăpuşna au fost apreciate cu multe medalii, ordine şi diplome printre care:

• Ordinul Drapelului Roşu al Muncii
• Diplomă de onoare a Sovietului Suprem a R.S.S.Moldoveneşti
• Învăţător Emerit al R.S.S.Moldoveneşti
• Eminent al Învăţământului din USSR
• Eminent al Învăţământului Poporului din R.S.S.Moldovenească
• Medalia N.K.Krupskaia

Să onorăm efortul de o viaţă

La întâlnirea cu abslovenţii care a fost în februarie, am propus tuturor elevilor şi profesorilor să numim Liceul Teoretic din Lăpuşna în numele lui Iosif Karasek şi, cu eforturi comune, să facem un bust care să fie plasat în faţa liceului, iar strada care duce spre şcoală tot să fie numită cu numele soţilor Karasek. Împreună cu un grup de iniţiativă am alcătuit o scrisoare pe care am transmis-o consiliului local al primăriei Lăpuşna. Vă invit pe toţi cei din Lăpuşna, care am beneficiat de eforturile acestui cuplu, să ne manifestăm recunoştinţa, şi să cinstim eforturile lui Iosif şi Irina Karasek.