Învăță-l pe copil să se roage

„I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mânile peste ei și să Se roage pentru ei…Isus le-a zis: Lăsați copilașii să vină la Mine.”(Matei 19:13-14)

A-i învăța pe copii să se roage face parte din responsabilitatea noastră, a părinților, de-ai aduce pe copii la Isus. Rugăciunea este o comunicare cu Isus și cu Dumnezeu. Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să se roage. De fapt El a vrut ca atât ucenicii Săi atunci, cât și noi astăzi să înțelegem că rugăciunea este o comunicare directă cu Dumnezeu Tatăl. Copiii de asemenea pot învăța cum să comunice direct cu Dumnezeu. Ei pot să înțeleagă că Dumnezeu este întodeauna aproape de ei și Îl pot chema oricând în ajutor.

1. Învață-l pe copil încă de mic despre rugăciune

„Dacă vei mai fi chemat, să spui: «Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă». … Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat (pe nume)… Şi Samuel a răspuns…”(1 Samuel 3:9-10)

Copiii pot învăța să se roage chiar înainte de a putea face propoziții. Nepoțica noastră Elyza a observat că părinții și bunicii se roagă la masă și a înțeles că ne rugăm înainte de masă. De fiecare dată ea așteaptă să dăm mâna ca să ne rugăm și ea să spună: „AMIN!”

Simplul fapt că ne-a văzut că ne rugăm a fost pentru ea o invitație la rugăciune. Astfel rugăciunea devine o practică, o parte a vieţii de zi cu zi. Când copilul învață să comunice verbal el poate folosi cuvinte proprii ca să se adreseze lui Dumnezeu. Niciodată nu este prea târziu sau prea devreme să-l înveți pe copil să se roage.

2. Învață-l pe copil să converseze în rugăciune: 

„Când vă rugați să nu bolborosiți aceleași vorbe.” (Matei 6:7)

Este important să fim siguri că rugăciunea este o conversație cu Dumnezeu prin care copilul învață să-şi exprime prin cuvinte recunoştinţa faţă de Domnul pentru dragostea și puterea Lui față de noi. În Predica de pe munte, când Domnul Isus învață pe ucenici să se roage, El spune că rugăciunea este o conversație, nu o mulțime de vorbe. Rugăciunea este o expresie a mulțumirii și o convorbire cu Tatăl ceresc. Domnul spune că nu repetarea unei rugăciuni învăţată pe dinafară sau o mulțime de vorbe aduce răspunsul Lui. Rugăciunea nu este deci o formulă, ci sunt cuvintele din inimă adresate lui Dumnezeu.

Domnul Isus i-a învățat pe ucenici rugăciunea „Tatăl nostru” și este important să-i învățăm și noi pe copii. Totuşi, nu trebuie să-i învăţăm „Tatăl nostru” doar ca o rugăciune concretă, ci şi ca model de rugăciune, explicându-le care sunt părţile acesteia, și anume: închinare, mulțumire, cerere, mărturisire – toate acestea marcate de dorința de a face voia Lui.

Când îi învăţăm pe copii să se roage lui Dumnezeu trebuie să folosim propoziţii simple, ușor de înțeles, potrivite cu nevoile lor. În plus, trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc care ne iubește și dorește să Îl iubim (şi să Îi spunem acest lucru), să Îi mulțumim pentru tot ce suntem şi avem și să cerem de la El tot ce avem nevoie.

3. Lasă-l pe copil să te vadă cum te rogi

„Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu și le-a împărțit ucenicilor.” (Ioan 6:11)

Exemplul părinților și al bunicilor care se roagă este educația cea mai bună despre rugăciune. Rugăciunile noastre în prezența copiilor și împreună cu ei sunt oportunități minunate de a-i învăța practica rugăciunii. După cum îi învățăm alte practici bune, tot așa îi învățăm să se roage. Practica rugăciunii la masă, dimineața, la amiază şi seara, precum și oricând este nevoie, va deveni o valoare pentru copii. Ei vor învăţa de la noi cât este de important să se roage în orice vreme.

Dumnezeu vrea să vorbim cu El despre toate lucrurile și în orice vreme. Lasă-i pe copii să vadă că rugăciunea este parte a vieții cotidiene și totodată să cunoască diferitele nevoi pe care le aducem înaintea lui Dumnezeu. În rugăciunile pe care le facem în prezenţa copiilor trebuie să folosim cuvinte potrivite nivelului lor de înțelegere, în funcţie de vârstă. Nu vrem să-i speriem sau să-i impresionăm pe copii cu rugăciunile noastre, ci dorim să-i învățăm cât de importantă este comunicarea cu Dumnezeu Tatăl nostru. Nu este nevoie să folosim o mulțime de vorbe şi nici aceleași vorbe; nu ne rugăm ca să fim auziți de alți oameni, ci să fim auziți de Dumnezeu, care dorește să Se implice în viața noastră și a copiilor noștri.

4. Modalități de rugăciune

„Rugați-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17)

În funcție de vârsta copilului, rugăciunea poate fi practică potrivit cu nevoile; dacă merge la școală pentru ocrotire și prezența Domnului și înțelepciunea necesară; când are un coleg bolnav ne rugăm pentru sănătatea lui etc. Sunt multe evenimente care au loc în familie, la școală, pe stradă, cu copiii – să folosim orice ocazie ca să-i învățăm să se roage specific. Copiii trebuie să înțeleagă că rugăciunea nu este un șablon, ci trebuie să fie specifică. De exemplu, de binecuvântare la o sărbătoare, cerere la o boală, protecție în călătorie etc. Astfel copilul va înțelege că Dumnezeu este interesat de toate aspectele vieții noastre el îşi va forma o viață de rugăciune concretă și specifică.

„Mulțumesc, Doamne, că ai fost cu mine la școală; Îţi mulțumesc că mi-ai rezolvat cererea, că ai dat sănătate mamei, bunicii etc.” Pe măsură ce înaintează în vârstă, copiii vor învăța tot mai mult cum să comunice ceea ce au pe inimă. Este foarte important să-i învățăm să mulțumească lui Dumnezeu pentru ce au primit. Ca urmare, copiii vor învăța să fie mulțumitori pentru tot ce primesc începând cu părinții, bunicii, frații, surorile, prietenii, casa etc. Timiditatea unor copii în rugăciune și lipsa cuvintelor pe care nu și le găsesc sunt uneori normale; de aceea, adultul să înceapă rugăciunea și copilul să continue, fie să mulțumească pentru părinți, bunici etc., pentru biscuiți și orice altceva a primit.

5. Învață-l pe copil să aducă orice lucru la cunoștința lui Dumnezeu:

„Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).

Copilul trebuie să înțeleagă de mic faptul că poate veni înaintea Domnului cu orice lucru și că nu există cerere mică sau mare şi că rugăciunea este personală. El nu trebuie să se îngrijoreze de nimic dacă este îndemnat să vorbească cu Dumnezeu tot timpul prin rugăciuni, cereri și mulțumiri – spunându-I Domnului tot ce are pe inimă sau în gând. Cunoașterea faptului că Dumnezeu ne iubește și dorește să Se implice în viața noastră îl va face pe copil să creadă și să se roage pentru orice nevoie, de exemplu pentru o bicicletă. Astfel de experiențe îl încurajează pe copil să crească în credință și să fie dependent de Dumnezeu. Dorinţa noastră pentru copii este ca ei să fie conectați prin credință de Dumnezeu și valorile Sale. Rugăciunea practicată din copilărie devine o deprindere a vieții care dă nădejde, bucurie și experiențe de neuitat, atât pentru părinți cât și pentru copii. Părinții care îi învață pe copii principiile biblice despre rugăciune vor avea bucuria și satisfacția să își vadă copiii crescând în maturitate şi în credință și devenind dependenți de Dumnezeu, ca oameni ai rugăciunii.