Întrebare:
Ziua bună din nou, părinte Vasile. Azi aș dori să vă supun atenției situația copiilor, problema, din păcate, mai ales după revoluție, numărul lor a tot crescut. Mă refer la acei copii și mai târziu adulți, cărora li s-a dat aproape tot ce au avut nevoie de mici și acum nu conștientizează valoarea banului și efortului părinților sau fraților ori altor rude care i-au ajutat la greu. Dimpotrivă, în loc să-și caute un loc de muncă, deși recunosc că nu-i ușor deloc, ei continuă a crea probleme de pe urma cărora, culmea, tot cei din jur plătesc mai mult. Ce ar fi de făcut cu astfel de ființe? Sau cum s-a ajuns aici? Dacă nu-i ajuți poți avea remușcări mai târziu, iar dacă-i ajuți nu faci decât să le întârzii, se pare revenirea cu picioarele pe pământ. Mamele lor se pare că suferă cel mai mult și sunt în stare să le facă totul pe plac, dar copiii să fie bine în defavoarea lor ori a restului familiei. Unii zic că acești copii poartă păcatele înaintașilor lor agravate de propriile greșeli o dată cu creșterea în vârstă și alintul celor din jur care sunt gata să le sară în ajutor chiar dacă persistă în păcat, dar din dragoste sau pur și simplu din spirit creștinesc nu-i pot vedea suferind. Ce părere aveti? Vă mulțumesc frumos și Doamne ajută!
Când am primit această întrebare am adresat-o și prietenilor mei de pe Facebook și am primit opinii interesante. Ce să zic? Deja ați și răspuns la întrebarea pe care ați adresat-o. A crescut numărul lor, pentru că li s-a dat de mici tot ce au avut și nu au avut nevoie și nu mai conștientizează valoarea banului și efortul părinților. O altă mare pricină este aceea că părinții au plecat peste hotare ca să facă bani pentru a-și crește copiii, dar nu au stat lângă ei să-i crească. Când au fost mici nu a fost cine să le vorbească despre importanța să iubească munca și să lucreze, nu au fost învățați cum să facă munci elementare, ci au primit bani în loc de afecțiune și învățătură părintească. Dar nu acestea doar sunt pricinile în toate cazurile. Sunt și copii lenoși care privesc filme doar și se joacă la calculator și vor să trăiască ca cei din filme, dar fără să lucreze. Am auzit că unele fete la școală se laudă între ele că nu vor să învețe a face curat, a face mâncare, pentru că, zic ele, se vor căsători cu băieți bogați și vor avea servitoare care să le facă toate aceste lucruri. Cu o astfel de atitudine departe nu vor ajunge. Sunt mulți factori care alimentează o astfel de atitudine. Întrebarea este ce putem să facem noi? Iată ce cred eu că este necesar.
1. Să-i învățăm pe copii Cuvântul lui Dumnezeu
În Biblie este scris foarte clar și mult despre atitudinea pe care trebuie să o avem față de muncă. Iată câteva exemple:
Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.(Proverbe 12:27)
Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. (Proverbe 14:23)
Vă recomand să faceți rost de cursurile de studiu biblic inductiv pentru copii.
2. Să le vorbim copiilor despre importanța muncii
Înțeleptul Solomon scrie în cartea Proverbe cum îl învăța tatăl său David să lucreze, chiar dacă urma să devină împărat, căci un împărat bun trebuie să lucreze foarte mult. Și iată ce învățături îi dădea David fiului său:
Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat. (Proverbe 6:6-11)
Trebuie continuu să le vorbim copiilor despre rostul muncii și ca să nu o privească pe aceasta ca și o pedeapsă sau mai știu ce, ci să iubească a munci.
3. Să le arătăm copiilor un exemplu frumos
Apostolul Pavel când a venit în Tesalonic a văzut că erau mulți în acel oraș care trăiau în neorânduială, adică nu lucreau nimic și se țineau de nimicuri. De aceea, apostolul a decis să lucreze cu mâinile lui ca să le dea un exemplu vrednic de urmat și apoi întotdeauna a făcut referință la acest exemplu. Trebuie și noi să le arătăm copiilor un exemplu frumos de hărnicie și organizare în munca noastră și este bine ca ei să vadă și să înțeleagă ce lucrăm noi. Și este important să-i luăm pe copii să vadă și să ia parte cu noi la muncă. Înainte copiii lucrau alături de părinți în câmp și ei înțelegeau bine ce înseamnă munca, acum, însă, de multe ori copiii nici cea mai mică idee nu au în ce constă munca părinților, pentru că ei pleacă de dimineață și vin seara și copiii nu află și nu văd nimic. Este bine să-i luăm pe copiii noștri cu noi să vadă cum muncim, ce facem și astfel să învețe și ei a munci. Chiar mai mult, este bine să le dăm și lor să ne ajute, căci așa mai repede vor prelua și li se va întipări modelul pe care vrem să li-l transmitem.
4. Să avem răbdare cu copiii, învățându-i să muncească
Aici generația noastră cred că are multe de învățat de la generațiile anterioare. Ei aveau răbdare să ne învețe cum să lucrăm. Noi, însă, de multe ori le dăm sarcini copiilor și așteptăm ca ei să facă bine lucrul din prima dată și dacă ceva nu fac bine, atunci îi dăm într-o parte și preferăm să facem noi lucrul decât să luăm timp și cu răbdare să-i învățăm a face lucrul calitativ și până la urmă. De ce? Pentru că ia timp să-i înveți și noi suntem întotdeauna în grabă. Să luăm bine seama ca nu cumva în această grabă să ne facem noi vinovați de faptul că nu-i învățăm pe copii să lucreze și să iubească munca. Și apoi, lucrând împreună cu copiii noștri avem timp bun când putem să comunicăm și să ne bucurăm de ei, căci anii zboară așa de repede și nici nu observăm cum au crescut mari.
5. Să nu încurajăm lenea și neorânduiala
Apostolul Pavel, cum am spus, a venit la Tesalonic și văzând că ei trăiesc în neorânduială a decis să lucreze singur cu mâinile sale tocmai ca să le dea un exemplu vrednic de urmat. Dar, nici aceasta nu i-a ajutat pe unii, pentru că problema trăirii în neorânduială a continuat și a trebuit să scrie Pavel și în a doua epistolă și le-a cerut creștinilor să ia atitudine față de cei care trăiesc astfel. Iată ce le-a scris:
În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim, însă, că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi, dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi nici un fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3:6-15)
Vedeți ce spune apostolul? Dacă cineva nu vrea să asculte de învățătură și mustrare, atunci trebuie să-i facem bine mai departe prin faptul că nu vom mai avea nici un fel de legături cu el ca să-i fie rușine. Vei spune că este prea dur să procedezi așa cu copiii, dar uite că acesta este un bine când nu-i mai dai copilului întreținere, de vreme ce el a crescut mare și este în stare să lucreze și să se întrețină singur pe sine. În cartea Proverbelor lui Solomon mai scrie:
Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.(Proverbe 16:26)
După ce va suferi puțină lipsă, copilul va începe să muncească. Domnul să ne dea înțelepciune și răbdare ca să-i învățăm pe copiii dragostea de muncă, de Dumnezeu și de oameni.
Invit cititorii să scrie la comentarii opinii, mărturii sau sfaturi și astfel să învățăm din Cuvântul lui Dumnezeu și unii de la alții cum să-i ajutăm pe copiii noștri să iubească munca.