Interviu cu Gheorghe Vârlan – unul din cei mai bătrâni creştini din comuna Truşeni

gheorghe virlan

Din interviul cu diaconul bisericii “Harul” din comuna Truşeni, Vasile Balan, am aflat despre fratele Ghiţă Vârlan. Acesta este unul din cei mai în vârstă creştini ai bisericii creştine “Harul”. A ajuns la vârsta de 88 de ani, dar cu seninătate îşi aduce aminte cum a venit la Hristos, despre greutăţile la care a fost supus în vremea a două regimuri totalitare, comunist şi cel a lui Ion Antonescu. Vă propun să citiţi un interviu despre umblarea cu Hristos a lui moş Ghiţă, aşa cum obişnuiesc sătenii să îi spună.

R.B. Domnule Gheorghe Vârlan cum aţi devenit dumneavoastră creştin?

 

G.V. Era prin anii 1937 când, fiind mic vedeam cum în satul nostru se construia o casă de rugăciuni. Eu, în naivitatea mea de copil, m-am interesat ce fac oamenii care zilnic aduc materiale de construcţie. Eu atunci aveam 12 ani şi colhozurile nu existau. Lucram la pământ de mici împreună cu părinţii. Am aflat că oamenii care construiesc o casă de rugăciune sunt de la Răzeni şi sunt creştini. Tatăl meu avea o verişoară, care deşi nu era creştină avea o Biblie acasă. Ea a început a să frecventeze biserica ortodoxă. Aşa a început a citi ea Biblia, şi s-a pocăit. După aceasta a venit repede la tata acasă să ne spună să devenim şi noi creştini. Tata i-a spus că el va citi doar Biblia ortodoxă. Şi cum ea avea o asemenea Biblie, repede ne-a adus-o, tata ne-a citit-o şi a văzut că ce ne-a spus verişoara lui este adevărat.  Astfel am început a  citi Biblia şi eu  ca să aflu cine sunt creştinii. Când am ajuns la cartea Apocalipsa unde scrie că nu trebuie nici să adăugăm şi nici să scoatem din Cuvântul Domnului, m-am cutremurat, pentru că vedeam că biserica din sat nu face aşa. Eu am rămas deplin încredinţat că Cuvântul lui Dumnezeu are putere asupra mea, şi am rămas lipit de Dumnezeu până în ziua de azi. După ce  în anul 1944, l-am acceptat pe Isus în inima mea, am fost înrolat în armată ca să luptăm pentru a elibera România de sub ocupaţia fascistă.

R.B. Ca şi creştin, cum aţi trăit războiul?

G.V. Mi-a fost foarte greu. Dar aşa a făcut Domnul, că după ce am eliberat România de sub ocupaţia fascistă, ni s-a cerut să eliberăm şi o parte a Transilvaniei. Însă aflând că Basarabia este liberă, ne-au dat voie să plecăm acasă. De la Prahova până la Bârlad am venit pe jos şi această distanţă am folosit-o pentru a spune camarazilor mei din Evanghelie.

 

R.B. Cum aţi construit biserica din satul Truşeni, având în vedere persecuţiile care erau la acele vremuri

 

GV. Biserica a fost construită cu ajutorul fraţilor de la Răzeni, care au depus o muncă foarte mare.  Cele mai mari probleme le-am avut de la regimul lui Ion Antonescu. Veneau jandarmii şi ne forţau să oprim construcţia bisericii. Era interesant că ei veneau şi ne spuneau că preotul ortodox  îi instiga la ură împotriva noastră, şi că stricăm credinţa din sat. S-a ajuns până acolo că  s-a organizat o adunare în sat la cererea preotului ortodox. El a cerut întregii adunări a satului ca, creştinii baptişti să fie alungaţi din sat pentru că cercetează Biblia în afara bisericii. Atunci primarul l-a rugat pe preot să aducă Biblia ortodoxă, la care părintele a refuzat spunând că nu are dreptul să se atingă de ea în afara bisericii. Atunci am adus şi noi Biblia şi primarul a întrebat dacă este aceeaşi Biblie, şi toţi au fost de acord. Dar preotul a insistat să fim alungaţi din sat. Atunci primarul a spus că din sat trebuie alungaţi hoţii şi curvarii. Primarul ştia că unii slujitorii ai bisericii ortodoxe trăiesc nu după Biblie. Şi de atunci nu am mai avut probleme cu biserica ortodoxă. Dar până s-a construit biserica ne adunam pe la casele oamenilor.

Dar o dată cu venirea comuniştilor, aceştia le interziceau copiilor noştri să vină la adunare. Copii care veneau erau batjocoriţi şi primeau note slabe. Chiar băiatul meu a suferit din cauza comuniştilor şi a profesorilor care se purtau urât cu el. Nu le permiteau să vină la Casa de Rugăciuni.

R.B. Domnule Gheorghe, cum erau creştinii înainte?

G.V. Eu am lucrat 40 de ani în colhoz. Şi în fiecare zi le spuneam din Biblie. La mulţi am văzut o mare schimbare. Când le spuneam despre Domnul Isus ei ascultau atent, şi acceptau uşor să vină la biserică. Puteai să vorbeşti cu omul din Evanghelie, dar acum  foarte greu acceptă ceva din Sfintele Scripturi.

R.B. Cum se implica biserica în societatea de atunci?

G.V. Pe acele vremuri cea mai mare lucrare a bisericii era că noi, fiecare membru spuneam Evanghelia de la om la om. Fiecare creştin trebuie să înţeleagă că e preot şi are datoria să vestească Cuvântul lui Dumnezeu.  De exemplu atunci la biserică veneau foarte mulţi oameni. Adunarea era plină. În jurul nostru, toate bisericile erau închise de comunişti, doar biserica noastră a rezistat. Şi veneau din Călăraşi, Orhei, Ghidighici şi alte sate veneau creştinii la biserica din Truşeni ca să se închine.

R.B. Ce sfaturi aveţi pentru creştinii din zilele noastre?

G.V. Să trăiască în pace şi să ducă Evanghelia chiar dacă e greu.

R.B. Vă mulţumesc

Articole recomandate: