Русский
Español
English
Întrebare:
Vă mulţumesc pentru răspunsurile pe care le oferiţi pe acest site. Doresc să vă mai adresez o întrebare. Cum să înţeleg textul din Proverbe 24:27? Care este ideea centrală aici?
Textul
Înainte să dau explicaţia, să citez textul:
Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. – (Proverbe 24:27)
Interpretarea
La citire devine clar că textul se adresează unui om care nu are încă o casă, care intenţionează să-şi zidească o casă şi pentru care aceasta este prioritate. Pe semne că este vorba despre cineva nou căsătorit care doreşte să-şi zidească o cază, o locuinţă pentru el şi familia lui. Dumnezeu îi spune însă să nu se lase confuz în privinţa priorităţilor şi fiind atât de concentrat la zidirea casei sale, să nu uite despre o altă, mai mare prioritate şi anume – să-şi facă lucrul din câmp, lucrul de afară, care dacă nu este făcut la timp îi va aduce consecinţe grave. La Moldova avem un proverb care spune: “O zi de primăvară hrăneşte un an”. Toate lucrurile îşi au vremea lor şi dacă nu semeni sau nu faci anumite lucrări la câmp la vremea lor, aceasta va afecta roadele şi chiar poate cineva să rămână fără roadă dacă va semăna mai târziu sau nu va face la timp alte lucrări din agricultura.
Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului…
…apoi apucă-te să-ţi zideşti casa
Aplicarea
Dar va zice cineva: “Şi cum mi se aplică mie acest verset dacă nu fac agricultură?”
În toate activităţile umane sunt lucruri şi sarcini care ne pot duce în eroare cu privire la gradul lor de prioritate. De aceea, trebuie să-ţi planifici bine lucrurile şi să-ţi evaluezi continuu şi zilnic priorităţile ca să vezi dacă nu cumva rămâne nefăcut un lucru important, care poate fi făcut doar azi şi care va pricinui daune şi pierderi dacă va fi lăsat pentru mai târziu.
Oricât de multe activităţi şi sarcini nu am avea noi de făcut, să nu lăsăm cumva ca acestea să ne înşele cu privire la valoarea sufletului nostru şi la prioritatea mântuirii. Să nu cădem în cursa bogatului nebun despre care Domnul Isus a spus pilda aceasta:
„Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:16-21)
Iar cei care şi-au mântuit deja sufletele prin credinţă în Domnul Isus Hristos, să ştie şi să realizeze că cea mai mare prioritate a noastră este să vestim Evanghelia pentru că noi suntem o seminţie aleasă, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu şi l-a ales ca să vestească puterile minunate ale Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina sa minunată. Să nu ne lăsăm prinşi de lucrurile vieţii acestea în aşa fel ca să nu mai dăm prioritate propovăduirii Evangheliei, chiar dacă trăim într-o vreme când “toţi umblă după foloasele lor şi nu după ale lui Hristos”. Domnul să ne ajute să răscumpărăm vremea, căci zilele sunt rele şi să mântuim pe cât mai muţi din cei care merg la pierzare fără măcar să ştie şi să se gândească la aceasta.
