”Încă puțin mai multă vărsare de sânge și în America lucrurile vor merge bine…”

„Încă puțin mai multă vărsare de sânge și în America lucrurile vor merge bine” , mi-a zis o familie musulmană care locuiește de 10 ani în America. 

Eram în transportul de conectare(Shuttle) între Terminalul Internațional spre cel domestic, în Atlanta, USA. Când m-am așezat pe scaun, în fața mea am văzut un bărbat și o femeie care vorbeau Dari, limba Afganeză. Pentru că vorbesc această limbă, am intrat deodată în vorbă cu ei. Discutând, am înțeles că sunt deja de 10 ani în America și că au fugit din Afganistan din cauza războiului și a terorii la care au fost expuși acolo. Văzând cât de încântați sunt de America, i-am întrebat dacă timp de 10 ani au avut ocazia să citească Injilul(Evanghelia). Ei s-au schimbat la față și femeia pe un ton foarte arogant mi-a răspuns: “Noi nu avem nevoie să citim Injilul, pentru că noi, musulmanii, avem Coranul și în el este totul, chiar și Injilul”. Când i-am zis că nu este așa, pentru că chiar Coranul spune musulmanilor să citească Scripturile de dinainte, referindu-se la Tora, Zabur(Psalmii) și Injil, ea cu mult sarcasm mi-a zis următoarele:
– Ascultă ce vreau să-ți spun eu ție. Ai văzut vreodată telefon din acela vechi, care când trebuie să vorbești  trebuie să-l deschizi și apoi când termini de vorbit, îl îndoi la loc ca să se închidă?
– Da, i-am zis eu, știu despre ce vorbiți.
– Apoi, uite, mi-a zis ea, creștinismul vostru este ca și acest telefon vechi, care are mare nevoie de update, pe când islamul, este Iphone 7.
Nu m-a surprins această comparație, pentru că nu era prima dată când o auzeam… Dar, auzind aceasta, am întrebat și eu:
– Spuneați că veniți din Afganistan?
– Da, mi-au zis ei.
– Și ziceați că ați fugit de acolo, pentru că oamenii sunt răi și se luptă între ei permanent? Atunci vă contraziceți puțin, nu vă pare? Afganistanul este o țară care se declară 99% musulmană. Dacă dvs ați fugit dintr-o țară, care este 99% condusă și populată de învățătura Islamului care după voi este “Iphone 7”, cum se face că ați venit în țara aceasta care are la bază principii creștine și care s-a ridicat pe principii creștine? Deci, să înțeleg că vă place mai mult telefonul vechi decât Iphone 7?
Nu știu cum am ajuns să vorbim despre viața lui Mohamed și s-a luat vorba despre faptul că el, fiind socotit de musulmani proorocul cel mai mare dintre toți, totuși, având 50 de ani, s-a căsătorit cu Aișa, care avea doar 6 ani. Eu mi-am arătat nedumerirea. La care mi s-a replicat: „Atunci lucrurile erau altfel, societatea și gândirea era alta. Acum lucrurile s-au schimbat”. Am replicat și  eu dacă tocmai despre o astfel de “update” ar fi vorba?
Femeia, supărată, mi-a zis: „Tu nu știi istoria acestei țări! Tu nici idee nu ai cât sânge au vărsat musulmanii noștri pentru ca să ridice și să dezvolte America!”
Ceea ce a spus după aceste cuvinte m-a pus cu adevărat pe gânduri… Femeia afganeză a mai adăugat următoarele: „Încă puțin mai multă vărsare de sânge și în America lucrurile vor merge bine”.
Am stat și am meditat la aceste cuvinte și m-am întristat. O familie, care a fugit de o societate în care ai impresia că prin vene nu curge sânge, ci Islam. Cu 10 ani în urmă și-au găsit refugiul și adăpostul în această țară, care le-a oferit și casă și masă. Au văzut o societate cu totul diferită, care se conduce după principii de a gândi și acționa diametral opuse cu cele din țara lor și totuși după 10 ani de zile gândirea nu s-a schimbat practic de loc, ba mai mult se pare că se agravează. Mă gândeam cum ar fi stat lucrurile dacă în acești 10 ani de zile se găseau creștini care să se intereseze de acești oameni și să caute să le împlinească nu numai nevoia lor materială, ci în primul rând cea spirituală. Dacă în acești 10 ani, erau oameni care să le arate pe Hristos și dragostea pe care o are El față de ei, sunt sigur că ideile și gândirea acestor oameni s-ar fi schimbat mult.
M-am gândit și la refugiații care sunt acum în Europa. Domnul Isus, înainte de înălțarea la cer, le-a poruncit ucenicilor să meargă și să facă ucenici din toate neamurile. Ucenicii lui Hristos, creștinii adevărați, sunt chemați să meargă la toate neamurile (Matei 28:19-20). Dar se pare că țările care se numesc creștine au trimis prea puțini misionari în aceste țări ca să ducă Evanghelia lui Hristos și de aceea Dumnezeu a hotărât, dacă noi nu mergem, să aducă pe ei la noi, ca măcar acasă la noi să audă Evanghelia. Ei vin și în timp ce devin vecinii noștri, colegii noștri de lucru, de universitate, școală, noi continuăm să tăcem și să credem că prin a le spune Evanghelia i-am putea ofensa sau cum cred unii “religia este o chestiune privată”. Nu este creștinește să crezi așa. Domnul Isus a murit public, nu în privat și a făcut o chemare publică pentru toți, când a zis:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”(Matei 11:28)

Și apostolul Pavel se întreba:

„Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeși? După cum este scris:,Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”(Romani 10:14-15)

Doresc să mă adresez prin intermediul acestui articol tuturor prietenilor mei americani și europeni. Dragii mei, Dumnezeu a îngăduit ca toți acești oameni să ajungă la voi, fără ca să vă fi cerut cineva permisiunea. Ei sunt deja în țara voastră și acesta este un fapt realizat. Printre ei sunt oameni care cu adevărat Îl caută pe Dumnezeu, dar cum vor auzi, dacă noi tăcem?
O familie de sirieni, cu un an în urmă când au ajuns în Germania, mama și fiica și-au scos basmalele și au zis că ele vor să fie libere. Erau deschise să caute adevărul în creștinism, dar peste un an de zile aceste femei au hotărât să pună șalul din nou și să fie musulmane foarte stricte. De ce? Motive sunt multe, dar aceasta trebuie să fie o lecție și pentru noi, creștinii. Dacă noi ne vom rușina să vorbim cu dragoste, dar deschis și apăsat Evanghelia, atunci cum vor mai auzi și crede ei? Să  spunem și noi împreună cu apostolul Pavel:

„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului;”( Romani 1:16)

Dumnezeu să ne ajute să fim martori vii ai Lui și să ducem slujba împăcării la orice făptură care ne înconjoară!