În furtunile vieții

Furtunile prin care trecem fiecare sunt foarte diferite. Mă refer la furtunile prin care trecem în viața noastră, în relațiile cu cei apropiați, în situații care credem că ne depășesc… Am fost cu toții acolo, prinși de furtună, uitându-ne la creșterea apelor și întrebându-ne cum am ajuns aici. Unde este Dumnezeu în furtună? Când brațele mele sunt obosite și sufletul meu este deznădăjduit, când sunt în furtună lăsat fără suflare cu brutalitatea ei. Aici, în mijlocul furtunii, când apele inundațiilor cresc, amenințându-ne că ne vor îneca, trebuie să decidem dacă îi vom permite lui Dumnezeu să folosească această furtună. Sau permitem să ne spulbere credința și să ne îndepărteze de Dumnezeu.

În mijlocul durerii inimii noastre, poate fi atât de ușor să permitem furtunii să ne facă amari, să o lăsăm să ne ducă departe de tot ceea ce Dumnezeu a planificat pentru viețile noastre. Când vine vorba de asta, aceasta este o alegere pe care trebuie să o facem. Poate fi un instrument de rafinare, modelare și într-o zi Dumnezeu va răscumpăra acest loc zdrobit de suferință. S-ar putea să simți că ești singur în acest loc. Că nimeni nu vede și nimănui nu-i pasă, dar îți promit ceva. Chiar și în furtună, în cel mai întunecat moment din viața ta când ești agățat de un fir, El este Dumnezeu în furtună. Și pentru că El rămâne Dumnezeu chiar și în furtună: nu poți fi pierdut pentru El. Chiar și în furtună, ești ținut în palma mâinii Sale. El a văzut această furtună înainte ca ea să ajungă vreodată la tine și a pregătit deja resursele de care vei avea nevoie pentru a trece prin ea. El te vede! Nimic nu ne poate smulge din mâna lui Dumnezeu. El este demn de încrederea ta. Ucenicii, în mijlocul furtunii, disperați și cu groaza morții au experimentat ce înseamnă o furtună care le-a depășit credința și curajul:

”După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” Marcu 3:36-41

Chiar fiind cu Domnul Isus în corabie, ucenicii au crezut la un anumit moment că situația a scăpat de sub controlul lui Dumnezeu! Pentru că furtunile pot fi cu adevărat copleșitoare și putem scăpa din vedere planul și scopul lui Dumnezeu pe care îl are pentru noi prin anumite circumstanțe. Și știind că El este Dumnezeu în furtună suntem asaltați de îndoieli care se strecoară în mintea noastră. Cum să ne încredem în Dumnezeu în furtună? Amintiți-vă că Dumnezeu aude și răspunde la fiecare rugăciune, nu conform calendarului nostru, ci al Lui, și nu întotdeauna cu răspunsul pe care vrem să-l auzim. În orice furtună a vieții avem promisiunile lui Dumnezeu pentru fiecare copil al Lui:

”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine…” Isaia 43:2

”El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!” Psalmul 91:4

”Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit.” Psalmul 107:28-30

Dumnezeu este Stăpânul Universului și Suveran în toate acțiunile Sale. Ceea ce se întâmplă în viața noastră este în controlul și planul Său. Nimic nu iese din cunoașterea Sa! Furtunile sunt în viața noastră nu ca să ne înnece ci deseori ca să ne curețe, să ne încerce și să ne apropie de Cel care trebuie să fie Cârma vieții noastre, Prioritatea noastră pentru toate bucuriile și necazurile noastre.

”Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.” Psalmul 62:1-2

Cel care se încrede în Dumnezeu în mijlocul furtunii are un Ajutor care nu lipsește la vreme de nevoie și o Stâncă care nu se clatină. Cine este ca Dumnezeul nostru? La cine poți striga în mijlocul strâmtorării cu siguranța că vei fi izbăvit? Cine altcineva decât Dumnezeu poate aduce liniște și poate potoli valurile? Cine ne mai poate duce la limanul dorit? În tot acest zbucium al vieții alege-L pe Dumnezeu la cârmă, alege să treci prin furtună cu Dumnezeu, nu de unul singur!

”Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!” Psalmul 37:5