În contextul trădărilor de Paști

În timp ce mă pregătesc pentru mesajul pe care urmează să-l predic la Biserica Bunăvestirea   în dimineața sărbătorii Învierii Domnului nostru Isus Hristos, am văzut multe similarități dintre ce s-a întâmplat atunci și ce se întâmplă și în mica noastră țărișoară acum. Pilat, care în ziua patimilor Domnului Isus a încercat la îndemnul soției și a cugetului propriu să-L elibereze pe Mântuitorul, nu a rezistat sub presiunile oponenților mai ales când i-a fost amenințată cariera politică de mai departe. Astfel, a dat ordin să fie chinuit Mântuitorul și apoi răstignit. Iată ce ne relatează evanghelistul Matei în continuare:

A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” (Matei 27:62-64)  

Ca unul care nu mai avea ochi să-i vadă pe această ceată de fățarnici cu poziții înalte, dar nici tarie sufletească și verticalitate să i se opună …

Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.”(Matei 27:65-66)  

Soldații romani care alcătuiau această strajă au intrat în rol având drept sarcină să păzească mormântul timp de trei zile ca să nu fie trupul Mântuitorului furat de ucenici. Dar nu le-a reușit să raporteze după trei zile că trupul Mântuitorului se afla în același loc pentru că nimeni nu poate să luptea împotriva Celui care are biruință asupra morții. 

 

La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. (Matei 28:1-3)  

Unde erau soldații? Acolo…

Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. (Matei 28:4)  

Ostășia și războiul are tendința să-i facă pe oameni așpri la suflet și pentru că pe câmpul de luptă ei simt și văd moartea aproape, undeori devin atât de apatici față de ea încât această apatie o trec și asupra sufletului propriu și nu le mai pasă de soarta lor eternă. Cu tot curajul ostașilor experimentați romani, stărjerii  au tremurat de frică și au rămas ca niște morți. Era de așteptat acum să recunoască fiecare în inima lui măreția puterii lui Dumnezeu care a fost defășurată în Domnul Isus prin faptul că L-a înviat din morți. Din păcate, nu avea să fie așa.

Pe când se duceau ele (Maria Magdalina și cealaltă Marie) , au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:11-15) 

Stau și mă gândesc cum se poate să aibă cineva așa un tupeu? Și nu doar unul? Mulți. Prea mulți. După ce au văzut  ostașii cutremurul, după ce au auzit cuvintele îngerului și au văzut piatra dată la o parte, cum de nu au crezut ei din toată inima în Domnul Isus Hristos ca să fie și ei mântuiți? Pentru că au fost oameni ieftini, oameni care singuri s-au judecat nevrednici de Împărăția lui Dumnezeu pentru că și-au vândut sufletele proprii pe bani mârșavi. 

Auzi? Preoții ce mai de seamă și fariseiii au venit să țină sfat cu bătrânii de la care se așteptau decizii înțelepte. De unde? Ambițiile lor politice și religioase i-au orbit și i-au făcut nu doar să-L răstignească pe Domnul Slavei ci să respingă mântuirea propriilor suflete. Ce frumoasă întorsătură ar fi luat lucrurile dacă toți acești conducători cu infulență mare religioasă și politică ar fi venit în pocăință sinceră înaintea poporului și ar fi anunțat că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Și cum se face că nu s-a găsit printre ei nici unul măcar care să aibă inimă bună din care să iasă măcar o picătură de pocăință? 

Mai este un adevăr despre Pilat care mi-a atras atenția. Când îi convingeau pe ostași să spună miniciuni precum că ar fi venit ucenicii și au furat noaptea trupul Domnului Isus, preoții ce mai de seamă și bătrânii poporului i-au asigurat că dacă dregătorul, adică Pilat, va afla depsre învierea Domnului Isus, ei vor ști cum să-l potolească și să-i scape pe ostași de grijă, adică de pedeapsă. Așa politician era Pilat… Preoții cei mai de seamă, fariseiii și bătrânii poporului Israel au învățat așa de bine să-l manipuleze încât știau dinainte că pot întoarce orice hotărâre de a lui cum le va fi pe plac lor. Halal de așa politicieni. Dacă stai să urmărești noutățile de la noi, îți faci impresia că politician este sinonim cu a fi trădător, lipsit de principii, etc. Nu vreau să cred aceasta, căci istoria are și exemple de politicieni cu verticalitate și integritate. Poate voi avea harul în timpul vieții să ajung a vedea un astfel de politician și în țara noastră. Mă rog pentru aceasta.

Mai stau și mă gândesc cum oare va fi întâmpinat de către politicienii care au trădat (ieri sau mai inainte…) așa numitul foc haric?… Se vor îmbulzi iar ca să ia lumină divină și să dea altora din popor?…  Lumină? Dar unde este lumina care au luat-o anul trecut?… Așa repede s-a prefăcut în întuneric? Dumnezeu să-i ajute să înțeleagă că luminea adevărată de sus vine doar în inimile unde se găsește credință vie care lucrează împreună cu fapta și face roade vrednice de pocăință. Să se grăbească să iasă înaintea poporului și să-și mărturisească public păcatele cerându-și iertare de la alegătorii pe care i-au înșelat. Chiar dacă presa sau alegătorii nu vă vor mai ierta, Dumnezeu este gata să vă ierte, căci este scris: 

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:8-10)

Și încă un ultim gând… M-am mirat că ieri, nici în plină ședință de Parlament, nici după, nu s-au găsit deputați care să-și exprime deschis dezacordul cu proiectele puse la vot și să părăsească fracțiunile din care fac parte ca să nu fie părtași faptelor rele. Să le dea Dumnezeu pocăință și discernământ și acestor deputați, căci Hristos a înviat ca să avem putere asupra păcatului și a morții și să nu mai trăi în întuneric. Hristos a înviat!