Русский
Español
English
Întrebare:
Unde este dovada că era zi de duminica când s-a pogorit Duhul Sfint peste ucenici? D-voastră, vă stăruiți să arătați că duminica e legată de Cincizecime …Curând vom sărbători Duminica Mare. Dacă nu știi suficient despre apariţia acestei sărbători și ce se sărbătoreşte, nu poti să profiţi de bucuria adevărată a ei. În copilărie am ştiut despre Duminica Mare doar că voi fi trimis să adun flori de corovatic care vor fi aşternute în toată casa, iar afară noi şi toţi vecinii vom atârna ramuri de tei şi cine nu reușea să aducă tei punea ramuri de nuc. La alte sărbători mai este un salut deosebit care comunică cît de puţin despre ce se sărbătoreşte. La Paşte, de exemplu, spunem toţi “Hristos a înviat!”. Iar la Ispas, salutul ne spune ce s-a întâmplat: “Hristos S-a înălţat!”. La Duminica Mare nu avem un astfel de salut ca să putem şti cît de puţin ce s-a întâmplat. În acest mesaj doresc să prezint ce spune Sfânta Scriptură despre sărbătoarea Duminica Mare. În Biblie această sărbătoare este numită Cincizecimea… ZIUA CINCIZECIMII descrisă în Faptele Apostolilor 2 nu are nici-o legatura cu duminica! Era zi de Sabat, cercetati ca sa vedeti…
Este adevătat că atunci când omul sărbătorește ceva fără a cunoaște esența sărbătorii, aceasta nu-i folosește la nimic. Apostolul Pavel nu odată folosește în epistolele sale expresia ,,nu vreau să fiți în necunoștință în ce privește…,,. De altfel, știm că condiția intrării în Noul Legământ este credința, dar credința implică cunoașterea, recunoașterea și încredințarea deplină în mesajul Evangheliei. Credința că undeva este un Dumnezeu pe care eu nu-L cunosc, nu-mi folosește la nimic. Dumnezeu, care ne iubește, ne-a lăsat Sfintele Scripturi și ne-a trimis și Duhul Său cel Sfânt, ca ,,să ne călăuzească în tot adevărul și să ne descopere și lucrurile viitoare,, (Ioan 16:13).
În ce privește sărbătoarea Cincizecimii sau Duminica Mare am scris un articol acum 3 ani în urmă ,,Ce înseamnă Rusalii și ce sărbătorim la Duminica Mare,,.
Dar în cazul dat întrebarea este: de ce sărbătorim sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt duminica, dacă, după părerea persoanei care a adresat întrebarea, evenimentele din Fapte 2 au avut loc într-o zi de sabat. Nu știu care sunt argumentele că pogorârea Duhului Sfânt a avut loc într-o zi de sabat, dar un lucru este binecunoscut că sărbătoarea cincizecimii era o sărbătoare legată de prima zi a săptămânii (adică duminica, având în vedere calendarul evreesc în care sabatul era ultima zi a săptămânii). Iată porunca lăsată de Dumnezeu prin Moise privitor la sărbătoarea Cincizecimii sau sărbătoarea săptămânilor, care se sărbătoarea la șapte săptămâni de la sărbătoarea “pârga secerișului”:
Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,, Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:, Cînd veţi intra în ţara pe care v-o dau, şi cînd veţi secera sămănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pîrgă a secerişului vostru. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat. În ziua cînd veţi legăna snopul, să aduceţi, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur; să adăugaţi la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; şi să aduceţi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. Să nu mîncaţi nici pîne, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veţi aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui. De a doua zi după Sabat, din ziua cînd veţi aduce snopul ca să fie legănat într-o parte şi într-alta, să număraţi şapte săptămîni întregi. Să număraţi cincizeci de zile pînă în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mîncare. Să aduceţi din locuinţele voastre două pîni, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea sînt cele dintîi roade pentru Domnul. Afară de aceste pîni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de mulţămire. Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pînea adusă ca pîrgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului, şi să fie ale preotului. În aceeaş zi, să vestiţi sărbătoarea, şi să aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Aceasta este o lege vecinică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în cari veţi locui. (Levitic 23:9-21)
Dumnezeu nu întâmplător a rânduit sărbătorile în poporul Israel: fiecare sărbătoare purta o imagine a lucrării pe care Dumnezeu urma să o facă prin Domnul Isus în Noul Legământ, Legământul Harului:
1. Domnul Isus a fost adus ca jertfă (arestat și chinuit) în noaptea când poporul Israel aducea jertfa de Paști, care era o amintire a faptului că îngerul Domnului care a lovit toate familiile Egiptenilor, a trecut pe alături de familiile Israeliților, care au sărbătorit Paștele după cum a rânduit Dumnezeu să o facă. (Exod 12)
2. Domnul Isus a înviat în ziua în care poporul evreu sărbătoarea sărbătoarea primelor roade (pârga secerișului), iar la 1 Corinteni 15, unde apostolul Pavel vorbește despre faptul că toți vor învia în Hristos, dar fiecare la rândul cetei lui, el menționează că Domnul Isus este ,,pârga celor adormiți,, (1 Corinteni 15:20), adică primul care a înviat din morți într-un trup nou, asupra căruia moartea a doua nu are nici o putere.
3. Pogorârea Duhului Sfânt, care marchează nașterea Bisericii, alcătuite dintre evrei și neamuri, a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii, când se sărbătorea recolta de primavară.
