În ce măsură putem noi contribui la mântuirea aproapelui?

Întrebare:

Dacă ziceți că Fecioara Maria nu ne mântuiește, și, în genere, nimeni nu are acces ca să ajute la mântuire pe aproapele, atunci cum comentați versetele din Biblie 1 Timotei 4:16, Iuda 1:23, 1 Corinteni 3:15, Iacov 5:15, Isaia 63:9, 1 Petru 3:21 și Romani 11:14? 

Înainte ca să răspund la întrebare, vreau încă odată să citez cuvintele spuse de Apostolul Pavel și înregistrare prin Duhul Sfânt pe paginile Sfintelor Scripturi și anume:

Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, (1 Timotei 2:5)

Și mai citez și cuvintele sfinte spuse prin Apostolul Petru:

În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12)

Acum, să privim la textele la care v-ați referit ca să vedem în ce fel putem noi, creștinii, contribui la mântuirea altor oameni.

1 Timotei 4:16

Aici Apostolul Pavel îl învață pe Timotei cum trebuie să se poarte și să-i învețe pe creștinii bisericii din orașul Efes și zice:

Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:16)

Păstorul, învățătorul și orice slujitor al Bisericii care predică are responsabilitatea să-i învețe pe oameni învățătura sănătoasă, pentru că doar prin auzirea acestei învățături oamenii pot crede cum trebuie în Domnul Isus Hristos ca să fie mântuiți. Dacă învățătura va fi greșită, atunci și credința oamenilor va fi greșită și ei nu vor putea să fie mântuiți. Faptul că de învățătura pe care o dă ține mântuirea oamenilor și a lor trebuie să-i faci și mai precauți pe slujitorii bisericii și astfel să se pregătească bine și să-i învețe pe oameni doar ce este scris în Sfintele Scripturi și nu învățături, sau tradiții, sau datini omenești.

Iuda 1:23

Iuda le vorbește creștinilor despre pericolul ereziilor și apoi le spune cum trebuie să se poarte cu cei care s-au îndepărtat de la credință și urmează învățături eretice. El le zice:

Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. (Iuda 1:22-23)

Dacă vor reuși să-i ajute pe oameni să se depărteze de acele învățături care vin în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci vor contribui la mântuirea lor. Să nu uitam însă că Dumnezeu este cel care oferă mântuirea și viața veșnică în Împărăția Sa.

1 Corinteni 3:15

Textul acesta le este adresat lucrătorilor creștini care își fac cu nepăsare slujba și nu învață pe oameni ce spune Sfânta Scriptură sau în genere nu-i învață nimic. Prin învățătura care o dau oamenilor ei zidesc și unii zidesc lucruri care rezistă focului, iar alții nu. În ziua judecății lui Hristos va fi dată pe față lucrarea fiecăruia pentru că va fi încercată prin foc. De aceea, le spune:

Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. (1 Corinteni 3:15)

Deci, cei care nu și-au dat silințele să-și îndeplinească slujba cât mai bine, vor fi mântuiți, dar ca prin foc, adică fără răsplată pentru că o vor pierde.

Iacov 5:15

Aici Cuvântul lui Dumnezeu ne învață cum trebuie să procedăm atunci când suntem bolnavi.

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. (Iacov 5:14-15)

Când spune că rugăciunea făcută cu credință a mântui pe cel bolnav, în nici un caz nu vrea să spună că prin rugăciunea pastorului cel bolnav, chiar dacă nu avea păcatele iertate, sau dacă nu era în legământ cu Domnul Isus Hristos, va fi mântuit. Nicidecum. Cuvântul mântuit înseamnă salvat sau eliberat și deci, în cazul acesta, prin rugăciunea prezbiterilor bisericii, cel bolnav va fi vindecat, adică va fi izbăvit, salvat de la boala lui și aceasta numai dacă își mărturisește păcatele și se pocăieste.

Isaia 63:9

În acest text este relatată profeția despre Domnul Isus care va veni să judece Neamurile și să-și salveze poporul Israel. Textul spune:

În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime. (Isaia 63:9)

Dacă privești doar la acest text, fără să iei în considerație contextul, poți să-ți faci impresiile că poporul este mântuit de către înger. Dar, atenție, aici se spune că îngerul care este înaintea feței Lui i-a mântuit, și apoi zice că “El însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui”.Versetul care este înaintea acestuia spune:

El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El S-a făcut Mântuitorul lor. (Isaia 63:8)

Textul specifică clar că Domnul Isus s-a făcut mântuitorului lor, a poporului Israel.

1 Petru 3:21

Să privim iar la tot contextul acestui verset și să luăm pasajul întreg:

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile. (1 Petru 3:18-22)

Dacă citești doar versetul 21, fără să iei în considerație contextul întregului pasaj, poți să-ți faci închipuirea că botezul este cel care te mântuiește pentru că botezul este icoana închipuitoare a ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos. Dar, priviți cu atenție ce spune textul întreg despre Domnul Isus Hristos ca să înțelegeți bine cine este Mântuitorul:

• Hristos a suferit odată pentru păcate
• El a suferit pentru cei nelegiuiți ca să ne aducă la Dumnezeu
• El s-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare

Și despre botez spune că:

• Este o icoană închipuitoare
• nu este o curățire de întinăciunile trupești
• este mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos

Și ultimul text:

Romani 11:14

Apostolul Pavel scrie despre Evrei, despre cei din poporul lui  următoarele:

V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei. (Romani 11:13-14)

Prin fraza “să mântuiesc pe unii din ei” Apostolul Pavel se referă la faptul că fiind provocați la gelozie de către Neamurile care au primit mântuirea după ce au auzit și crezut Evanghelia propovăduită de Pavel, vor dori și Evreii să afle această Evanghelie, vor crede în Domnul Isus Hristos și vor fi mântuiți.

Dumnezeu să ne ajute și pe noi să propovăduim Evanghelia Domnului Isus ca oamenii să fie mântuiți prin credință în El și în nici un caz să nu ne înșelăm crezând că putem căpăta mântuirea și darul vieții veșnice de la Fecioara Maria, sau de la alți sfinți pentru că nu există sub ceruri un alt nume prin care putem să fim mântuiți. Domnul Isus a spus: “Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”.